Cele 36 de poezii adunate de Nicolae Eremia din risipirea timpului în cartea „Roţile de osândă” (Editura „Tiparg”, Piteşti, 2007), inteligent prefaţată de Marian Barbu, reprezintă cel puţin tot atâţia ani de „căutări poetice”, deşi creativitatea autorului a fost mai intensă în anii tineri. Aceştia sunt totodată anii versului de factură clasică. Maturitatea i-a adus însă, în mod curios pentru un bard sedus de geometria ritmului şi rimei, versul liber şi cel în proză. 13 poeme în vers liber şi poemul în proză „Era vremea copiilor cu cheia de gât” probează acest lucru. „Roţile de osândă” practică, aşadar, trei forme de vers, iar această triplă formalizare nu ar fi deranjantă, dacă poemele ar fi grupate conform eufoniei pe care o manifestă: poemele în metru clasic într-un ciclu, cele în vers liber şi poemele în proză – în alt ciclu.
Cuvintele albastre…