Întâlnirea a fost premeditată, cu un grup
de „complotişti”, de Costel Avram, preşedintele Societăţii culturale „Rosa multiflora”

Când ne-am hotărât să facem un festival de literatură
la Petroşani…

…prima dată ne-am gândit, în mod firesc, la viitorii invitaţi şi la potenţialii sponsori. Festivalurile de acest gen se bazează, pentru a se face cunoscute, pe foarte mulţi invitaţi. Costurile sunt pe măsură, dar impactul la publicul ţintă este, în mod paradoxal, invers proporţional cu numărul de invitaţi. De ce? Simplu. Când vine foarte multă lume, gazdele nu pot fi gentile şi eficiente, din motive lesne de înţeles, cu toţi acei care le trec pragul. Atunci se formează inevitabilele „confrerii” şi „bisericuţe”, ai căror membri uită de ce şi pentru ce au fost invitaţi. Din aceste motive (pe care le-am constatat şi noi acolo unde am fost invitaţi) am socotit, împreună cu poetul Marian Boboc, că ar fi mult mai util şi mai eficient ca, decât să facem un singur festival pe an cu (foarte) mulţi participanţi, să facem mai multe astfel de întâlniri, cu oameni mai puţini şi aleşi pe sprânceană. Prin urmare, la această primă ediţie a Simpozionului naţional „Scriitori în Colonia lui Ion D. Sîrbu”, am invitat trei scriitori de la filialele din Piteşti şi Craiova ale Uniunii Scriitorilor din România. Ne-am gândit că Nicolae Oprea (profesor universitar, conducător de doctorate, critic literar şi preşedintele filialei din Piteşti a USR) şi Dumitru Augustin Doman (prozator, critic şi redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Argeş) ar fi scriitorii cei mai reprezentativi şi mai apropiaţi sufletului nostru din acea zonă a ţării. Ioan Lascu (conferenţiar univ. dr. la Universitatea din Craiova, poet, critic, traducător din franceză şi, în ultima vreme, un subtil etnolog) e un om născut în Petroşani, dar care trăieşte de ani buni în capitala banilor olteni. Din acest punct de vedere, el repetă şi reperele geografice ale biografiei lui Sîrbu, însă cu o deosebire esenţială: Sîrbu a avut la Craiova un domiciliu impus, pe când dl. Lascu şi l-a autoimpus. În plus, profesorul Ioan Lascu a rămas pentru noi, cei de-acasă, o necesară punte de legătură cu exteriorul Văii.