Piersică           

Nu am reuşit nici azi să dau bine în pagina zilei.
Tocmai când aparatele foto şi camerele de luat vederi
erau cu ochii pe mine, tocmai atunci mi-am scos cravata
şi m-am descheiat la cămaşă, gândind în secret
că bătăile inimii mele vor fi auzite de cineva…
Tocmai în şedinţa de consiliu a existenţei mele publice
am aruncat de pe mine haina aceasta de insectă la patru ace,
haina Armani pe care partidul mi-a făcut-o cadou
împreună cu toate frazele pe care trebuie să le rostesc
în faţa camerelor de luat vederi, a iluziilor voastre color.
Haina care îmi dă prestanţă şi mă ţine drept în faţa Istoriei!
Şi puţin a lipsit să-mi fac publică femeia,
femeia care de mai multă vreme îmi promite marea cu sarea,
femeia care s-a promis cearşafurilor mele, cu toate stelele.
Femeia picioarelor lungi şi de piersică, femeia războinică.
Da, puţin a lipsit să-mi fac public războiul
şi poluţiile nocturne din cearşafurile aşteptării,
spre deliciul camerelor de luat vederi şi al ziarelor.