Marţi, 28 februarie 1989
Dimineaţă, şedinţa comitetului de conducere al revistei Argeş, cu un reprezentant al CCES, Romeo nu mai ştiu cum. Prezenţi: Petre Popa, preşedintele CJCES (Comitetul Judeţean pentru Cultură şi Educaţie Socialistă), Marin Ioniţă, Ion Sima, şeful tipografiei, Radu Stancu, directorul Muzeului Judeţean, Şentaler, de la distribuţia presei, o cucoană de la ICS Fero-Metal (?), care aşişderea se ocupă de difuzarea presei, Ioana Girardi, Cornelia Alecu, Dan Giurea, Sergiu Nicolaescu, redactorul-şef al revistei, Corneliu Marcu, fost redactor, M. Manolache, secretar la Secera şi ciocanul, un inginer de la IRNE, al cărui nume mi-a scăpat, şi subsemnata. Vorba ceea, doi cu sapa, trei cu mapa.
Se discută despre agricultură, petrochimie, autoturisme, orice altceva numai despre cultură şi literatură nu. Sima se plânge de reducerile drastice de hârtie, cu încă 50% – după ce anţărţ fusese deja înjumătăţită cota – şi de avatarurile tipăririi. Pe mine mă irită faptul că toate revistele sunt blocate aproape în exclusivitate de critică şi că literatura originală nu se mai publică decât arareori. Ca şi de lungimea inadmisibilă a unor astfel de texte, din care multe nu dovedesc pic de obiectivitate şi talent. Unii îşi închipuiesc că îşi pot ascunde slăbiciunile literare în spatele politicului. „Până şi în tezele de partid se cere mai întâi calitate”, punctez eu ironic.