– De mai multă vreme o revistă de prestigiu anunţă “pentru viitor” următoarea temă: “Gheorghe Iova, un guru al optzecismului.” Întrebarea e previzibilă: va socotiţi cu adevărat un guru al optzecismului? Vă împlineşte această “poziţionare literară”, vă nemulţumeşte? Mai sunt atât de strânse legăturile dv cu furioasa / faimoasa generaţie? Mai are nevoie generaţia acum să îşi apere cu aceeaşi înfocare din tinereţe… acest concept – “generaţia 80” -, sau scriitorii ei au reuşit să stea în literatură pe propriile picioare?
– a). „Guru” înseamnă „nu scrie”. Cei ce au vorbit mult despre mine au făcut să se creadă (cuvânt adus la stare de mârţoagă, în acest caz) că eu însumi sunt vorbe, ei au uitat să spună că şi ce au citit din scrisul meu la care ei au avut acces. Cât se zice „un guru al optzecismului”, zici „câţi guru are optzecismul”?, adaug că guru e persoană la persoană, că mi se zice guru în o epocă în care cei mai mediatizaţi guru sunt (interior) un Bivolaru şi (internaţional) bin Laden. Să se calculeze deserviciile acestui act publicitar, lăsat în suspensie cinci ani, iniţiat fără consultarea mea (e, acolo, numele „Gheorghe Iova”). Revista „Vatra” de azi, de 15 ani, ignoră ce am publicat eu, în „Vatra”, 1978, 1980, 1990. Poate că iniţiatorul zicerii „guru”, la Iova, să traducă sau să zică cum nu s-a zis, în 1978, nr. 7, în „Vatra”, cu formula „învăţător” (deşi Marian Popa a fost referentul diplomei mele universitare).