Alexandru Odobescu, însufleţit de faptul că visul ateneiştilor era pe cale de a deveni realitate, exclamă: „N-ar fi o adevărată minune a artei picturale feeria de scene din istoria naţională cu care dorim a vedea acoperită friza ce înconjoară sala circulară a viitorului nostru ateneu?” Cu această propunere îşi încheie conferinţa ţinută la14/26 februarie 1888.
Au trecut mulţi ani după aceea până a fost terminată construcţia, la care o mare contribuţie a avut şi apelul „Daţi un leu pentru Ateneu”, până ce pe sala circulară au apărut literele aurite săpate în friză „Loc rezervat marei fresce ce va reprezenta fazele principale ale istoriei românilor”.
În anul 1901, pictorul Ştefan Popescu a prezentat prima ofertă pentru înfăptuirea acestei opere de artă. Într-un studiu al profesorului Ilie Popescu Teiuşan, redă viziunea artistului Ştefan Popescu: „E de datoria noastră, a pictorilor şi a decoratorilor români, de a încerca să legăm firul tradiţiei, să încercăm a crea pe baza elementelor vechi un nou stil românesc în arta decorativă”. Pictorul a prezentat, probabil, după cum reiese şi din citat, şi schiţe ale viitoarei sale lucrări.
După părerea artistului, suita de tablouri comportă un studiu deosebit, avea nevoie de o documentare îndelungată, atât în ţară, cât şi peste hotare. Oferta i-a fost refuzată deoarece suma necesară, cel puţin 80.000 de lei (cu 1 leu se obţineau 2-3 $) a părut enormă.