Valentin Mureşan (V.M. în transcrierea de mai jos) este profesor de filosofie morală şi etică aplicată La Facultatea de Filosofie a Universitaţii din Bucureşti. Este secretar al Societăţii Române de Filosofie Analitică şi director al Centrului de Cercetare în Etica Aplicată. A fost decan al Facultăţii de Filosofie. A cultivat cu precădere comentariul ca gen filosofic, înţeles nu ca o parafrazare a unui text fundamental, ci ca o veritabilă reconstrucţie teoretică a acestuia. Este autorul a numeroase lucrări originale, studii şi articole de filosofie morală, epistemologie şi filosofia acţiunii. Totodată, s-a distins printr-o susţinută activitate de editor, traducător, cercetător, reformator instituţional şi mentor. (D.I.).

 D.I. Undeva ai scris: „nu sunt omul dogmelor, credinţelor şi ideologiilor – nici de stânga, nici de dreapta, nici atee, nici religioase. Sunt mai degrabă pragmatic”. Cred că ar trebui să te explici.
V.M. Într-adevăr, nu sunt deloc admiratorul credinţelor absolute şi al fanatismelor de vreun fel. Când am făcut afirmaţia de mai sus mă gândeam, probabil, că dacă ar fi să proiectez politici, educaţionale sau de alt fel, nu aş putea să le gândesc mereu în paradigma ideologiei unui partid (să fie mereu de stânga sau mereu de dreapta); căci eu gândesc „pragmatic”, adică îmi imaginez soluţiile în funcţie de circumstanţe şi de criteriul eficienţei. Bunăoară, mi s-a spus că ideile de „universitate antreprenorială” sau de descentralizare bugetară a universităţii sunt „liberale” şi deci inacceptabile pentru social-democraţi. Asta înseamnă să nu te intereseze cum ar funcţiona în practică respectivele idei, ci ce etichetă poartă. Eu nu pot gândi politic aşa. Nu sunt un om de partid. Asta nu înseamnă că nu cred în nimic: cred, de pildă, în Kant, cel care cerea contemporanilor săi să îndrăznească să gândească cu capul propriu, nu cu capul autorităţilor, fie acestea şcoala, politicienii sau Biserica.