–  Eşti, Ioan Vieru, directorul revistei Contrapunct. Ai optat pentru o revistă călduţă, sau pentru una care pune probleme?
–  La Contrapunct, împreună cu Ion Stratan, am sperat într-o altă evoluţie a lucrurilor în peisajul literar contemporan românesc.
Revista m-a pus în situaţii dintre cele mai dificile, despre care nu este exclus să vorbesc în viitor. Mediul literar românesc, format înainte de ’89 conţine o toxicitate extremă şi, mi-e teamă, un fanatism tipic. Nu mai există independenţă intelectuală, morală, există numai interese strict personale, tot felul de combinaţii. Voi crede neîncetat că fără o reală condiţie uman-intelectuală nu se poate întâmpla nimic semnificativ în sfera cuvântului.
Suntem martori la instalarea unui vid al imposturii care se poate generaliza într-o nouă paradigmă totalitară, sufocantă, datorită unor structuri care nu sunt altceva decât un suport legal al intereselor strict personale.
Opţiunea mea este solidaritatea cu eforturile celor liberi, neîncolonaţi, ştiut fiind că adevărul se află acolo. În mare parte, ei sunt lumina literaturii.