– Stimate Giovanni Casadio,  sunteţi profesor de Istoria  religiilor la Universitatea din Salerno şi unul dintre cercetătorii operei ştiinţifice a lui Mircea Eliade în Italia. Când şi în ce condiţii aţi  cunoscut opera lui Mircea Eliade?
– Pot să vă răspund în limba română fiindcă deja am avut ocazia să îmi pun această întrebare iar răspunsul meu (2003) a fost tradus în limba lui Eliade. Nu reuşesc să-mi amintesc cu exactitate momentul în care, pentru prima oară, am aflat de existenţa lui Mircea Eliade. Desigur, am cumpărat primele sale cărţi pe care le-am citit (Traité d’histoire des religions şi Le sacre et le prophane) la sfârşitul liceului, când îmi  comandam sistematic din catalogul Boringhieri tot ce puteam găsi în legătură cu antropologia sau istoria religiilor în Biblioteca di cultura scientifica. Pe atunci nu ştiam că aceasta era moştenitoarea faimoasei Collana viola a mai nobilei edituri Einaudi, care publicase, pentru prima oară în Italia, autori indispensabili ca Frazer, Frobenius, Jensen, Malinowski şi, fireşte, Eliade.