Semnezi de mai multă vreme în „Convorbiri literare” o serie de cronici la cărţile de poezie. Cum ţi se pare poezia românească contemporană?
Dragă prietene, în primul rând să-ţi spun că mă simt onorat să pot să-mi exprim unele opinii despre felul cum văd eu anumite probleme care vizează Uniunea Scriitorilor din România şi chestiuni legate de poezie în general şi de postmodernism în special. Mărturisesc faptul că nu sunt un „personaj” prea solicitat la astfel de demersuri, în reviste. Am acordat mai multe interviuri care au fost tipărite în cărţi. Provocarea ta este demnă de toată lauda din partea mea şi voi încerca să răspund cu sinceritate, chiar dacă unele afirmaţii ale mele s-ar putea să „usture”.
Rubrica pe care o semnez de aproape zece ani în revista Convorbiri literare mi-a oferit şansa de a intra în contact cu foarte multe cărţi, mai ales de poezie contemporană. Dintre cele peste 1500 de cărţi comentate, cred că aproape 1000 sunt de poezie. Aşadar, pot spune că sunt în situaţia de a cunoaşte, cât de cât, poezia scrisă de confraţi în această perioadă. Sigur că nu mă pot transforma, din această cauză, în judecătorul suprem aşa cum, din nefericire, fac mulţi aşa-zişi critici literari, din cauza cărora se produce o mare bulversare, în percepţia literaturii. Poezia contemporană nu este nici mai bună nici mai rea decât cea a altor etape. Dacă există cu adevărat, atunci, putem să fim mulţumiţi, chiar bucuroşi, că suntem contemporani cu unul sau altul dintre poeţi. Cred că mare parte din ceea ce se numeşte poezie astăzi este prea mult mimată şi susţinută de diverse grupuri de interese. Şi, dacă nu îţi este cu supărare, chiar în revista pe care o conduci îşi fac simţită, uneori, prezenţa, pe lângă nume importante de poeţi şi mulţi neaveniţi. Nu-mi cere să dau şi exemple, deşi aş putea să o fac foarte uşor. Dar asta cred că este o altă discuţie, care ar merita dezvoltată la modul serios cu toate riscurile. Poezia contemporană adevărată însă chiar există. Dar să spunem clar că nu toate cărţile de versuri care se publică în România sunt chiar cărţi de poezie.
Despre USR, lista lui Manolescu, mafia premiilor literare, nobelizările româneşti şi postmodernismul de haită