Claudio Mutti (n. 1946) a studiat Filologia Ugrofinica la Universitatea din Bologna, unde a fost asistent la catedra de Limbă şi Literatură Maghiară.
S-a ocupat de aria carpato-dunăreană sub profilul istoric (A oriente di Roma e di Berlino, Effepi, Genova, 2003), etnografic (Storie e leggende della Transilvania, Oscar Mondadori, Milano, 1997) şi cultural (Le penne dell’Arcangelo. Intellettuali e Guardia di Ferro, Societe Editrice Barbarossa, Milano, 1994; Eliade, Vâlsan, Geticus e gli altri. La fortuna di Guénon tra i Romeni, Edizioni all’insegna del Veltro, Parma, 1999).
Ca profesor de latină şi greacă, predă la liceul clasic din Parma.

– În sinteticul şi mult controversatul volum Mircea Eliade şi Garda de Fier, publicat în 1989 în Italia şi în traducere românească în 1995, vă propuneaţi demistificarea cazului Eliade, pornind de la documente inedite, mărturii originale, respingând atât unele contestări, dar şi atitudinile apologetice. Care este mesajul pe care aţi vrut să-l transmiteţi atât generaţiilor educate cincizeci de ani sub comunism cât şi eliadologilor din întreaga lume privind angajarea politică a lui Eliade în tinereţe?
– Angajarea lui Eliade alături de Mişcarea Legionară şi chiar în rândurile ei a fost incriminată de câţiva intelectuali cu totul condiţionaţi de originea, de apartenenţa şi de solidarităţile lor. Judecând faza legionară ca pe „o pată” în biografia lui Eliade, apologeţii conformişti ai acestuia s-au străduit să nege realitatea. Indignarea faţă de această situaţie m-a îndemnat să scriu „controversatul volum” din 1989, cu scopul declarat de a restabili un adevăr istoric pe care prea mulţi încearcă să-l răstălmăcească sau să-l nege de-a dreptul.