Dacă Bogdan Suceavă e cunoscut mai degrabă în România ca autor a două volume marcante de proză scurtă, el a scris totodată şi poezie, eseuri şi romane. Cel de-al doilea roman al lui, Venea din timpul diez, a fost descris drept emblematic pentru nebunii ani nouăzeci, „o satiră devastatoare“, şi a fost apreciat pentru analiza lui pătrunzătoare asupra României postcomuniste. ‚‚„Pentru o astfel de carte“, a scris un critic, „autorul nu va fi nici beatificat de Patriarh, nici decorat de preşedinte, dar nu asta contează“. Suceavă e în acelaşi timp şi profesor de geometrie la  California State University, Fullerton. (Sean Cotter)

– Cu câteva excepţii, proza ta realistă ar trimite cititorul mai degrabă la Maupassant ori Márquez, decât la folosirea post-modernă a structurilor matematice, ca la Italo Calvino sau Oulipo. Cum a fost influenţat scrisul tău de formaţia ta matematică?
– Nu ştiu dacă există vreun scriitor de ficţiune care ar avea o istorie neobişnuită, dar în cazul meu s-ar putea. Am ales să devin matematician foarte devreme, la 13 ani, după ce am luat o menţiune la o olimpiadă naţională de matematică. După aceea, am crescut cu matematica. Am descoperit că matematica e de fapt un loc minunat unde poţi inventa idei noi şi le poţi urmări aplicaţiile, şi nu mi-am schimbat de atunci viziunea: încă îmi mai face plăcere să cercetez şi să predau matematică. Nu ştiu dacă generaţiile de azi mai trec prin aceeaşi atmosferă prin care am trecut eu. Oricum, sunt sigur că nu mai trec prin aceeaşi nevroză indusă de societate prin care noi am trecut, cu examene de admitere în liceu şi la facultate, concepute de un sistem educaţional care nu ştia mai bine de atât.