Prin Câmpulung cu Alexandra Noica
În 3 iulie 2009 am avut plăcerea să fiu invitat la o întâlnire cu d-na Alexandra Noica-Wilson, fiica lui Constantin Noica. Evenimentul a fost organizat de Fundaţia Pro Patrimonio, la Vila Golescu din Câmpulung-Muscel. Am avut pe urmă privilegiul de a o însoţi la casa Staicu din strada Cuza Vodă, mai apoi în zona unde era odată Vila Luca şi pe străzile pe care, în anii `50, le străbătea pe jos, în căruţă ori cu birja. În seara aceleiaşi zile a avut amabilitatea să-mi acorde un interviu. Am ales o parte din avalanşa de amintiri pe care au declanşat-o atunci revederea locurilor copilăriei sale şi rememorarea scrisorilor trimise de Constantin Noica lui Gheorghe Staicu, domnia sa fiind plăcut surprinsă şi încântată de ideea publicării lor integrale într-un volum. (Ioan Crăciun)

Ioan Crăciun: Câmpulungul în copilărie, ce vă spune acum?Stimată doamnă Alexandra Noica-Wilson, ne aflăm în Casa Golescu din Câmpulung-Muscel la o întâlnire de suflet cu dvs., întâlnire organizată de Fundaţia Pro Patrimonio cu prilejul Centenarului Constantin Noica. Ştim din cartea dvs., Treziţi-vă, suntem liberi!, apărută la Humanitas în 2007, cât de mult sunteţi legată de Câmpulung. Spuneţi-mi, vă rog, ce vă spunea
Alexandra Noica: Astăzi, vizitând Câmpulungul, am simţit că nu m-a uitat! Tot aşa cum nici eu nu l-am uitat. Şi am căutat să-l revăd cu ochii de copil, fiindcă aşa îl ştiam. Ne-am dus peste râu, la casa unde a stat tata, dar, din păcate, Vila Luca nu mai există, e un supermarket acolo…