– Dragă Aura Christi, eşti, alături de prozatorul Nicolae Breban, sufletul revistei Contemporanul. Ce semnale, bune sau rele, aveţi după Apelul pentru salvarea culturii române vii lansat de revista voastră?
– La ora la care îţi răspund la aceste întrebări, dragă Virgil Diaconu, Apelul pentru salvarea culturii române vii, lansat de noi în data de 5 septembrie, a adunat, impresionant, peste 630 de semnături – ceea ce înseamnă că Apelul nostru pune degetul pe rană; altminteri cum să ne explicăm numărul greu de neglijat al semnatarilor din România, Israel, SUA, Irlanda, Rusia, Franţa, Germania, Grecia, Australia, Coreea, Republica Moldova, precum şi din alte ţări? Ceream în Apelul nostru câteva lucruri fundamentale, fără de care nu vedem cum să reziste o cultură majoră, vie, cum este cea autohtonă, şi anume (citez din Apel):
1) Alocarea unui buget de 3 % din PIB culturii (suma de 0,16 la sută alocată la ora actuală este jenantă; argumentul „nu există bani pentru cultură” e un neadevăr a cărui vehiculare este descalificantă atât pentru Guvernul ţării, cât şi pentru Ministerul Culturii din România);
2) Revederea Legii sponsorizării, care la ora actuală e departe de a încuraja sprijinirea culturii române vii; scutirea de impozite a membrilor Uniunilor de Creaţie (un model, în această ordine de idei, este Irlanda);
3) Rejudecarea în regim de urgenţă a dosarelor de o Comisie a Fondului Cultural Naţional (FCN) aleasă în cunoştinţă de cauză – e o măsură radicală, temporară însă, pentru a salva acest an editorial. (Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România a cerut răspicat acest lucru într-un Protest; şi-a exprimat atitudinea faţă de degringolada provocată în sistemul editorial de FCN şi revista Contemporanul într-un Comunicat de Presă);