„Motan mi-aş fi dorit să fiu,
cu gheare şi musteţe lungi,
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu-n ochi verzui şi-un ochi căpriu”
           Nichita Stănescu –
            Cîntec la drumul mare
 
Acum doi ani, într-o zi, Euronews anunţa că Fantoma de la Operă a bătut recordul mondial pentru cel mai longeviv spectacol de pe Broadway iar Sir Andrew Lloyd Webber comenta faptul, nu fără mîndrie, dar şi cu umor, menţionînd că pe locul al doilea se află tot o compoziţie de-a sa, celebrul musical Cats.  Mărturisesc că informaţia mi-a trezit nostalgii, întrucît, în urmă cu zece ani (adică în 1996), Cats tocmai bătea recordul mondial de longevitate şi pe cel de încasări (pe care-l deţine încă), detronînd nu mai puţin celebra operă My Fair Lady, exact cînd în România (la Alma, în Galaţi – şi pentru prima oară în Europa de Est) apărea Old Possum’s Book of Practical Cats/Cartea lui Moş Oposum despre PISICILE POZNAŞE, iar prin minte mi-a trecut fulgurant o scenă din perioada premergătoare, cînd, împreună cu poetul Tudor Cristian Roşca, lucram la versiunea română a cărţii lui T.S. Eliot (de la a cărui naştere s-au împlinit 120 de ani, la 26 septembrie), care a inspirat musicalul.