Profesoara Olga Pîrîială şi fiul său Silviu-Nicolae au avut minunatul gând de a aduna într-o carte o seamă dintre poemele şi eseurile-gânduri închinate marii cetăţi a Moldovei – oraşul Iaşi.
Cartea a apărut în anul 2008, la Editura Vasiliana ‘98, în format academic, 154 pagini. Coperta 1 are o imagine impunătoare a Palatului Culturii. M-a nemulţumit, însă, coperta a 4-a pe care autorii au pus fotografia lui Constantin Simirad – om politic nesemnificativ şi cu atât mai puţin ca om de cultură.
După texte semnate de Sergiu Celibidache, mitropolitul Daniel al Moldovei şi Bucovinei, Sfântul Ioan Hozevitul de la Neamţ, arhimandritul Ilie Cleopa, preotul Nicolae Dascălu, P. F. Hristodoulos al Eladei, arhim. Timotei Aioanei, Dumitru Stăniloae, acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga şi M. Eminescu, urmează textele unor cărturari şi scriitori ieşeni sau extrase din documente.
Profesorul Constantin Parascan vorbeşte despre Eminescu, Veronica şi Creangă la Iaşi, dar şi despre monumentele Iaşului, despre Casa Pogor, despre Grădina Copou ori despre Bojdeuca din Ţicău, fără a se opri doar la acestea. Gândurile lui se încheie cu următoarele cuvinte: „Se spune că cine vine la Iaşi şi nu vede Bojdeuca, Teiul lui Eminescu şi Copoul, Trei Ierarhii, mai bine nu venea, sau trebuie să revină pentru a vedea şi respira aceste borne de foc ale sufletului românesc. Cine nu a venit însă niciodată la Iaşi nu va înţelege vibraţia unică a unei culturi şi literaturi în care inima nemuritoare a Junimii, cele ale lui Eminescu şi Creangă vor bate mereu în constelaţia nemuririi” (p. 57).
Sunt numeroase mărturii semnate de personalităţi ale culturii româneşti, la care se adaugă o seamă de texte poetice – de fapt tot mărturii – bine alese.
Cartea este îmbogăţită cu fotografii ale unor opere de artă sculpturală, ale unor personalităţi, dar şi cu lucrări de grafică bine gândite şi executate.
Vorbind despre teiul de la Copou, Eugen Heroveanu spunea că acesta „capătă valoarea unui monument viu, – cel mai preţios poate din câte s-au închinat marelui şi nefericitului poet” (p. 62).  
Frumoase cuvinte de omagiu închină Iaşului Demostene Botez, Gala Galaction, George Topîrceanu, Mihail Codreanu sau Adrian Păunescu, dar care poet nu a fost sau este impresionat de marile frumuseţi ale acestui mereu tânăr oraş universitar în care cresc viitorii cărturari şi scriitori?! Aici au crescut importante personalităţi contemporane, între care amintim doar pe Nicolae Busuioc, autorul unui vestit Dicţionar al scriitorilor şi publiciştilor ieşeni, profesorul Ilie Dan, a cărui operă bogată s-a născut aici, sau Ion Maftei (Flavus), cel înfrăţit de decenii cu Radio Iaşi, autor al unor cărţi emoţionante. Zeii au hotărât ca marele artist Sabin Bălaşa să-şi desfăşoare aici aripile penelului său şi să nemurească cetatea care îl face nemuritor prin împodobirea Sălii Paşilor Pierduţi a Universităţii „Al. I. Cuza”, unde este stăpân pe valuri şi pe veşnicie acelaşi Mihai Eminescu, prezent peste tot ca voievod al cuvântului românesc. Şi enumerarea poate continua… Încheiem aceste însemnări citând cuvintele Cronicarului care a diriguit întregul volum: „Sufletul oraşului devine cântec şi dor şi speranţă şi gând şi zbor şi îngemănare de freamăt şi murmur tăcut şi aripa întinsă spre eternitate, străjuind o lume dăruită cu trecere şi tăcere, în care, cercând a-ntinde Punţi spre Lumină, cauţi să înalţi Partea ta de Desăvârşire…”.