Sorin Stoica (27 iul. 1978 – 6 ian. 2006), scriitorul devenit aproape un mit, după prematura sa dispariţie deplânsă de lumea culturală, a absolvit în 2000 Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti, şi un masterat în Antropologie Culturală, în 2004. A fost preparator asociat la catedra de Antropologie Culturală a Facultăţii de Jurnalism. Din anul 2004 a fost cercetător la Muzeul Ţăranului Român. A colaborat cu proză şi cu publicistică la numeroase reviste, printre care: Vatra, Dilema Veche, Deci, Formula As, Ultimul Atu, Cultura. A semnat rubrica Liberul arbitru din săptămânalul ieşean Suplimentul de cultură. A debutat editorial în 2000, cu volumul Povestiri cu înjurături (Ed. Paralela 45), după care au urmat volumele: Dincolo de frontiere (Ed. Paralela 45, 2002), Povestiri mici şi mijlocii (volum colectiv de proză scurtă, Ed. Curtea Veche, 2004), Cartea cu euri (proză scurtă în colab., Ed. Curtea Veche, 2005), O limbă comună (Ed. Polirom, 2005), iar postum, Jurnal (Ed. Polirom, 2006) şi Aberaţii de bun-simţ (Ed. Polirom, 2007). A fost coordonator, alături de Zoltán Rostás, al volumelor: Istorie la firul ierbii. Documente sociale  orale (Ed. Tritonic, 2003), Televizorul în micul infern, volum de etnografie mass-media (Ed. Tritonic, 2005), Tur-retur. Convorbiri despre munca în străinătate (Ed. Curtea Veche, 2006) şi Jurnal de cămin (Ed. Curtea Veche, 2008).