Se împlinesc doi ani de când Gheorghe Pantelie a plecat să vadă dacă lumina vine de la îngerii care i-au călăuzit gândurile în arderea sa artistică.  
Pictorul nu s-a mulţumit cu jumătăţi de măsură. El a separat întotdeauna artistul de non-artist, tabloul de „făcătorii de tablouri”.
Temele sale au fost cu predilecţie umane. Dar acest uman, periat de toate „scamele”, a devenit concept. Tot ce a avut de spus, delimitând mundanul de metafizic, a făcut-o prin culoare. Limbajul său stăpâneşte la perfecţie modalitatea de comunicare prin bidimensional, reuşind să separe în acest chip  pictura de artele plastice volumetrice.
Am descoperit pictura! – a spus el în ziua de 18 februarie 2008. Şi a avut dreptate. Priviţi-i cu atenţie lucrările. Vă vor conduce către un adevăr la care pictorul a ajuns mergând pas cu pas, an de an. Nu cred că a lăsat în urma sa vreo lucrare pe care să nu o fi gândit luni sau ani de zile. Fiecare tablou are în spate zeci de schiţe compoziţionale şi o paletă excepţional pregătită.
Pictura rămasă de la Gheorghe Pantelie poate să fie o lecţie pentru o artă continuă, de calitate, lipsită de compromisuri.
Spiritul său neobosit şi puternic este lângă noi, protejându-ne creaţia.
Poate că acum, la doi ani de la plecarea sa, Muzeul de Artă din Piteşti îi va dedica o sală sau va expune mai multe lucrări din creaţia lui. Poate. Dumnezeu să-l odihnească!