Prietenul Cristian Român îmi aduce de pe ,,net” o lucrare semnată de Robert Lanza, intitulată, dramatic, A New Theory of the Universe (O nouă teorie asupra Universului) şi publicată, în varianta hârtie + electronică, în revista The American Scholar. Autorul, universitar de calibru, este preşedintele unui grup de reflexie (,,think tank” îi spun americanii), ,,Advanced Technology”, şi profesor la facultatea de medicină de la Wake Forest University, din S.U.A. Scriitor de ştiinţă prolific (20 de cărţi), profesorul Lanza pune un subtitlu foarte interesant lucrării sale: Biocentrismul bazat pe fizica cuantică, având în ecuaţie viaţa! şi are ca moto o superbă metaforă a lui Loren Eiseley, despre un fluture care zboară pe o scenă iluminată, trăind însă în propriul său univers, complet insensibil la universul oamenilor – universuri paralele, absolut intangibile.
Robert Lanza ne avertizează, de la primele rânduri ale lucrării, că lumea nu este cea din cărţile de şcoală. Legile fizicii şi chimiei pot explica biologia sistemelor vii (oxidare, metabolism biofizic, carbohidratare) dar nu pot explica esenţialul: ce este viaţa. Degeaba avem microscoape puternice, nu putem prinde esenţa întâmplărilor din celule şi molecule. Fiecare făptură, afirmă universitarul american, este centrul propriei sale realităţi.
Ştiinţa zilelor noastre nu e capabilă să discearnă proprietăţile speciale ale fenomenului numit viaţă, fundamentale pentru realitatea materială. Biocentrismul se învârte în jurul experienţei subiective, a conştiinţei fiecăruia dintre noi, a acestui – încă – mister de nepătruns. Este nevoie de o revoluţie în gândire, spune Lanza, pentru a fi capabili să înţelegem în profunzime lumea. Iar factorul esenţial în această schimbare dramatică de paradigmă poate fi ideea că eu, creatura biologică, fac observaţiile, cercetez lumea care mă înconjoară. Deci, mă amestec în ea.