Comunismul bolşevic şi fascismul, o dată cu prăbuşirea frontierelor ideologice din Europa încep să fie din ce în ce mai mult asemănate în monstruozitatea lor. În unele cazuri se fac adevărate inventare de orori  în încercarea de realizare a unui clasament al terorii secolului al XX-lea. Evident, încercarea de a arăta că unul dintre cele două sisteme politice totalitare a aplicat în  mai puţine cazuri teroarea decât altul conduce la raţionamente falacioase, despre care se poate bănui că ar încerca legitimarea unuia din cele două sisteme în mod indirect. În realitate, ceea ce se legitimează este însăşi permisibilitatea terorii ca formă politică. Faptul că unul dintre aceste regimuri şi sisteme politice a fost mai harnic în ticăloşii decât altul ţine doar de accidentalitatea istoriei, de conjuncutura  momentului sau de cea a mediului social în care acestea s-au ,,exprimat”.  Vrem, nu vrem, ar trebui să recunoaştem că monstruozitatea trebuie măsurată pornind de la paradigmele care stau la originea actelor, de  la premeditarea lor,  şi – cu atât mai grav – de la premeditarea lor doctă şi patentarea lor intelectuală şi politică. Pornind de aici nu mai poate fi vorba de nici un fel de  inocenţă a terorii, de nici un fel de justificare a sa, ca fiind valabilă  în unele cazuri şi de respins în alte cazuri.