Ca orice titlu dintr-o colecţie destinată publicului larg, în ediţie kiosk, şi Bebeluşul Mariei Darrieussecq cade sub incidenţa a diverse temeri, dar şi dezamăgiri: de ce a fost selectat acest titlu şi nu altul, având în vedere că autoarea este o scriitoare franceză prolifică, abordând teme diverse, cu preponderenţă despre autoficţiune. Desigur, în situaţia de faţă numărul de pagini este vital într-un tiraj de piaţă care însoţeşte un ziar; traducerea nu neapărat cea mai avantajoasă, pasabilă, merge mână în mână cu destinaţia de lectură de „loisir“, pe alocuri tendenţioasă a volumului etc. Cu toate acestea, forţa livrescă şi măiestria naratoarei sunt două puncte forte ale romanului Bebeluşul – de fapt, un soi de „jurnal de maternitate“ sau „carte postfestum“, după care ne putem ghida în aflarea unor adevăruri universal valabile. Să mărturisesesc de ce nu mi-a plăcut acest pseudoatelaj parental: dintr-un motiv destul de simplu – cartea, de ar fi rămas o simplă schemă de laborator – pentru că, în mare măsură, aceasta este senzaţia dominantă – ar fi avut mai mult succes, odată topită în respiraţia unui alt proiect. Ca jurnal, dă dovadă de neseriozitate şi chiar de fobie infantilă; ca autoficţiune, nu avem decât să o credem pe cuvânt. Naratoarea ajunge să-şi urască propriul copil, abia născut, iar lupta se dă nu pe viaţă şi pe moarte, ci pe viaţă şi text. Copilul devine obstacol în calea împlinirii profesionale. Smiorcăiala lui rupe liniştea studiului solitar în bibliotecă, închegându-se în scâncete şi gemete difuze: „Trebuie să scriu când doarme“ (p. 8), „De îndată ce se trezeşte copilul, nu mai pot să scriu. Citesc în Femme gelée de Annie Ernaux: «Timp de doi ani, în floarea vârstei, întreaga libertate a vieţii mele s-a rezumat la aşteptarea încordată ca bebeluşul să adoarmă după-amiaza». Pentru că trebuie să alăptez bebeluşul, nu am voie să fumez şi să beau. Fumez însă şi beau pe ascuns, ca unii alcoolici“ (p. 9). Fiinţa care începe să trăiască este şi spectrul pe care se răsfiră clipele de luciditate ale naratoarei. Devenită mamă, simţurile ei sunt duse până la extremele iubirii şi ale urii, până acolo unde moartea surâde semeţ printre fişe de studiu.