O mică încercare de comparatism înjurătorial nu strică.
 Numai să nu hie prea mare!
 Nu, n-o să fie, dacă-i voroava despre Spanioli, care îşi insultează semenii cu !hijos de puta!
 Însă puta designează fiinţa liberă – aia de îşi vinde neconstrânsă uzufructul momentan al organului genital ca să trăiască mai bine, comiendo del cojo… nişte bucate foarte gustoase. Cu o asemenea entitate poţi fi admirativ, meliorativ şi valorizator, aidoma vechiului poemation iberic întâlnit de mine în bibliografia Doctorului Otto Rank, exeget psi al burladorului andaluz:
!Puta, grandisima puta,
Mas que puta punetera:
En el cono de tu madre
Te ponías de manera
Que tu padre te jodiera
Sin que lo supiera nadie!
Dar uite că insulta cea mai gravă a Mexicanilor, hispanofoni şi ei cât încape, insultă captată şi de colimatorul hermeneutic al lui Octavio Paz în Labirintul singurătăţii, îi ?Vete a la Chingada!, ceea ce va să zică unei urechi exersate de antropolog prilejual, în cele in urmă, !Hijo de la chingada madre!, adicătelea «Pui de mamă siluită!» ( cu trimitere – deseori, în popor – la blăstămăţiile Conchistadorilor lui Cortez: căci la conquista de la nueva Espana nu va fi avut loc prea demult, doar jumătate de mileniu a trecut de atunci, şi se vor fi păstrat uneori, oral sau scriptural, amintirile ororii respective, perpetrată de câteva tunuri, câţiva cai şi o adunătură de neisprăviţi curajoşi, certaţi cu toate celea, incapaci să nu nihilizeze ceea ce nu reuşeau să priceapă). Numai că, acum şi pentru Mexicanul de rând, neintelectual sau nefilolog, singuri ceilalţi se adeveresc hijos de la chingada madre şi au toate defectele.