O reconstituire a meselor comandate de Secii Curişti surselor «Carmen», «Cristescu» sau «Victor», chiar şi sumară, binevenită-i oricând.
Să le socotim, dară, coane Fănică, ci nu neaparat more pristandiano: două la «Carmen»: una cu Monica Gafiţa, alta cu Val Condurache şi Cristian Hadjiculea; la «Cristescu», doar una, cu Romain Réchou; la «Victor» , cel puţin una, cu Jean-Noël Mathieu. Degetele unei singure mâini ne sunt, iată, suficiente spre a le numărare. Or mai fi fost şi altele? Habar nu am. Deocamdată.
Trimiterile filologice se impun şi ele. Întâi şi-ntâi la Deipnosofiştii lui Athenaios din Naukratis, op cunoscut în răstalmacirea valahă drept Banchetul înţelepţilor, deşi mai potrivit ar fi fost Ospăţul cărturarilor ori, chiar, Chiolhanul literaţilor sau, mai colorat, Pileala învăţaţilor, Festinul erudiţilor, Bairamul Ştiutorilor, căci, etimologic, sym-posion trimite la băutul impreună, la «poţiune», «potică», «apoticar», poto, potare, potavi, potatum şi atâtea altele. Acolo, de la comesenii dialoganţi, multe aflăm, pe lângă citate din auctori anteriori: inclusiv legenda de întemeiere a templului Venerei Calipige, a cultului religios al Afroditei cu fese frumoase carevasăzică. Doar că eu n-am în casă decât întâiul tom dintr-o ediţie bilingvă, greco-hexagonală, oferită, în 1956, de Societatea «Les Belles Lettres». Scoborâm, de aci, la Plutarh, căruia îi datorăm, ca şi lui Martin Luther, nişte Vorbe de masă, subtitulate, ele, Simpoziacii, unde pululează, în gurile convorbitoare, excerpte din clasici, istorii cu peripateticiene, curtezane, cheflii, reţete gastronomice, recomandări pentru organizarea unui bun banchet, dispute oratorice precum cea relativă la precedenţa oului sau a găinii + câte şi mai câte.