VASILE ANDRU: În iunie 2010 s-a împlinit un an de la apariţia celei de-a doua ediţii a Istoriei lui Marian Popa, versiune revizuită şi augmentată («circa 20 000 modificări»!). În acest interval de un an şi mai bine, n-a apărut nici o cronică, nici un comentariu la această operă excepţională. Nici o dezbatere în presă sau la televiziune n-a avut loc. Cum vă explicaţi această tăcere anormală? Oare prin faptul că Autorul trăieşte în emigraţie? Sau prin monopolizarea canalelor de mediatizare de către o mediocraţie ostilă Autorului? Sau prin indiferentismul cultural, care acum se adaugă indiferentismului cultic, ca simptom al acestor vremi?
 EGOTIST:  Haidem, totuşi, să nu dramatizăm excesiv şi să contrafactualizăm niţel. Aşa:  Dacă Don Mariano Popa ar fi locuit printre noi, întărindu-şi reţelele de prieteni, admiratori de genul lui Marius Tupan, simpatizanţi oarecari cât subsemnatul sau inşi dornici să se regăsească, precum Gheorghe Neagu, nemuriţi în monumentala sa Istorie bivolumică, impactul marelui op, revizuit şi augmentat,  altul  ar fi fost. Lume multă ar fi venit să asiste la dezbaterile prilejuite de lansări,  în contextul târguirilor cărturăreşti, pe Bega, lângă faleza gălăţeană a Dunării, sub Tâmpa sau la… Casa de cultură «Mihai Ursachi» din Copou. Tembeliziunile, de stat ori mogulice, şi l-ar fi smuls cu osârdie una alteia. Pe de altă parte, deşi prima ediţie va fi fost ceva mai mediatizată, căci s-a bucurat chiar de răsfoire pe micul ecran şi alte mese rotunde, versiunea propulsată de Casa editorială Semne, mai bine gospodărită din punct de vedere tehnic, în tiraj  ridicat şi la preţ rezonabil, figurează în foarte multe biblioteci publice şi, mai cu seamă, personale, compulsată cu folos chiar şi de cei ce nu au întotdeauna curajul sau onestitatea să o pomenească, fie şi în treacăt. Nu văz enorm, nu simt monstruos, indiferentismul cultu(r)al nu-mi suscită insomnii, ci mereu caut a percepere partea plină a paharului + ce câştigăm  atunci când ceva sau cineva se duce pe copca rădvanului. De unde şi pariul meu pe opul magn în cestiune.