GH. GRIGURCUNarcisismul abisului

***
Narcisismul abisului ce se atrage pe sine însuşi sau, altfel spus, lirismul său: abyssus abyssum invocat.

***
Ceea ce dispare nu se mai transformă. Şansa de absolut pînă şi a celei mai modeste morţi.

***
Rezişti doar în măsura în care ai un secret, cu care, nedezvăluindu-te în totalitate, ţii lumea în şah.

***
„Lipsa de modestie a omului: unde nu vede sensul, să-l nege” (Nietzsche).

***
Il existe pour chaque homme des lieux predestines au bonheur”, scria Jean Grenier. Dar dacă fericirea ta se reduce la putinţa de-a identifica asemenea locuri, în care nu ai dreptul a reveni? Locuri benefic-malefice…

***
Speranţa: o ieşire din prezent, adică de sub protecţia atemporalităţii. Un risc enorm.

***
Suficient de sensibil pentru a-şi da seama că iubirea neîmpărtăşită ce i se adresează e mai greu de suportat decît ura.

***
Dispariţia unei fiinţe apropiate reprezintă şi propria ta moarte, dar o moarte falsă. Cînd se produce, nu te mai poţi bucura nici de viaţă, nici de moarte.

***
Totalitarismele cultivă o iluzie care, în cele din urmă, se întoarce împotriva lor şi le distruge: aceea că o poruncă e logică în sine, că o comandă îl convinge automat pe cel căruia i se adresează.
    
***
Minciuna: „vis prins asupra faptului” (L.-F.Celine).

***
Puterea sa rezidă în totala sa lipsă de putere. Slăbiciunea absolută fascinează ca şi puterea absolută.

***
În oglindă nu-ţi poţi vedea inima.

***
Un adevăr ciuruit de gloanţe, precum un steag trecut prin bătălii, e mai demn de stimă decît unul intact.

***
Spaima că nu vei mai putea fi tu însuţi. Spaima că nu vei mai putea fi decît tu însuţi.

***
Înfrîngerea e în sine o şansă de mîntuire. Măcar o circumstanţă atenuantă a păcatului.

***
Inchizitorii deveniţi blînzi, catifelaţi şi florali, plini de mansuetudine şi de înţelepciune, pedagogi amabili sau, dimpotrivă, profesori de morală plini de asprime, excomunicatori, fac parte din apocalipsă, precum una din supremele înşelăciuni.

***
Un caz graţios de mitologie fiziologică: vechii chinezi explicau plînsul prin faptul că în craniul omului se află, precum într-un vas, apă care se varsă prin aplecarea capului.

***
Slăbiciunea ambiţiei constă în raportarea ta la alţii, recte în dependenţa ta de alţii, ca de un drog.

2010-08-03T16:00:00+03:00