Arredamenti d’interni scrie pe firmă – dincolo de vitrine se tranşează active sentimentale hectare întregi de suflet ca subiect de tranzacţii mai mult sau mai puţin oneroase

Circulaţia a fost interzisă, în pasajul pietonal se va face un târg de vise, acum e doar şantier, sunt lucrările în toi, sosesc transporturi de plante halucinogene, tone de păpădie şi de busuioc, de rostopască şi de muşeţel

La margine un bătrân desculţ vinde pe sub mână fotografii vechi, până când vine poliţia călare şi-l încalţă (aici jocul de cuvinte rămâne intraductibil!) mai dă-i în pegasul mă-si! – strigă vecinul de la şapte şi varsă peste ei apă clocotită

Bazar de speranţe în subterane pe strada mea, colcăie femei deşucheate care-şi ard sutienele, ne aşteaptă o decădere a imperiului, un matriarhat măcinat de orgolii, de impudoare şi de mori de porumb şi – de mori să nu uiţi să te-ntorci uneori

Va ninge cu şopârle, va ploua cu peşti, vor râde mieii tineri la fereşti şerpii li se vor încolăci cuminţi între pulpe, vor pica îngeri limpezi din cer, nu va fi furtună căci un pescar cu vâsla la-ndemână va sparge norii care ne ascund de styx

 E o zi cu noroc şi o noapte aşişderea, totul se decorează atât de frumos cele mai straşnice feministe sunt aici şi dansează din buric

Pe strada mea

Se scurg în grupuri lascive spre arenele circului unde vor aplauda luptătorii pentru drepturile animalelor, insectelor, păsărilor, pentru drepturile poeţilor de a fi vegetarieni şi sedentari