…dacă peste Dom Nicasius voi fi dat cu crucea o singură oară, întâmplător şi fără efect, la părinţii uneia din nepoatele sale, stavresciană şi nepreferată, iar pe silenţiarul Alexandru Dragomir l-am neîntâlnit definitiv şi iremediabil, având către el acces numai prin doxografia Humanitaşilor, altfel stau lucrurile în privinţa contactelor cu Nenea Petrache Ţuţea, la care mă ducea de mână Marcel Petrişor, fratele său de temniţă, şi cu Mihai Şora, căruia mă prezenta învăţăcelul Dan Arsenie în timpul când semne dădea, cu ani mulţi în urmă, că-i va fi nu doar interlocutor privilegiat, dar şi Diogenes Laertios pe măsură, dacă nu cumva îngrijitorul primei ediţii de opere complete.
Despre aventurile intelectuale sau doar teatrale, cu Socratele Dâmboviţian am grăit, vezi bine, în altă parte şi nu am a revenire asupra lor în imediat. Nici măcar în ceea ce priveşte ciudatul anturaj în care ne găseam, odată, după un spectacol cu Caligula, camusiana piesă, Marcel Petrişor şi subsemnatul, ca invitaţi de crâşmă ai lui Ovidiu Iuliu Moldovan – om de legătură al Bătrânului cu Decompozitorul Cioranian –, flancaţi de un redactor galonat al Editurii Meridiane, Viorel Harosa, viitorul colonel al Securimii renăscute drept Sereitate.
Mai bine aş face schiţând, punând în temă prin urmare, două preumblări paideice cu Mai Ştiutorul şi trei conferinţe private cu dumnealui: una la soacra protectrice a lui Sorin Antohi, în Dealul Copoului, două pe Sfântul Atanasie, la Tereza Culianu şi Dan Petrescu.