Filosofii de peste veac
ai numărului cuaternar (II)

* * *
În ceea ce-l priveşte pe Constantin Noica, din moment ce deja i s-au închinat doctorale teze, la Dacia fiind publicată a echinoxistului Ion Hirghiduş, profesor acum la Universitatea din Petroşani, ori monografii precum aceea lansată, pentru uzanţe şcolare, de Cornel Moraru la Aula lui Sandu Muşina, multe n-ar fi de reformulat în prezenta mea contribuţie la volumul în onoarea Mai Ştiutorului, a Nonagenarului Bazial, muschetar ultim din numărul cuaternar.
Îi acordăm, cu ochii închişi, dar cu mintea trează, statutul de primus inter pares? Ne putem îngădui măcar atâta lucru, sans état d’âme. Fapt e că, vrând-nevrând (din fericire: mai mult vrând), ceilalţi trei floretişti ai ideaţiei coerente s-au definit, delimitat, conturat, rotunjit, împlinit… prin poziţionare faţă de gândirostivieţuirea Lui. O spune Jurnalul de la Păltiniş, o zic interviurile acordate de Mihai Şora înainte şi după Loviluţie, nu o neagă multicolorele istoriete avându-l ca protagonist locuţionar, ilocuţionar sau perlocuţionar pe Nenea Petrache, nici însemnările rămase de la Sănduc Dragomir. La fiecare dintre ceilalţi poţi decela, din când în când, fie şi printre rânduri, un: aber nicht im Sinne von Constantin Noica, aşa cum găseşti la Wittgenstein de i se întâmplă, şi i se întâmplă, să se raporteze la Fritz Mauthner. N-ai ce-i fu şi n-ai ce-i fa: e contemporanul lor de neocolit, ca să nu-i zic inconturnabil. Unicul, dintre ei, cu vocaţia sistemului şi a tractatului. [Ceea ce Editura Timpul din Iaşi a publicat, atribuindu-l Omului din Boteni, cu titlul Tratat de antropologie creştină îi, bineînţeles, o glumă proastă de inginer care nu intră în librării decât… când plouă.]