„Din limbi străine să înveţi şi în limba ţării tale să scrii.“
D. Cantemir

Călugărul-filosof Eufrosin Poteca1 este una dintre cele mai reprezentative personalităţi ale culturii româneşti de la începutul veacului al XIX-lea. Considerat pe drept cuvânt Abélardul românilor, Eufrosin Poteca a fost primul profesor de filosofie „en titre“ de la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. Cursul de filosofie de la Sf. Sava, la început, pentru o perioadă foarte scurtă, a fost predat de Gh. Lazăr, apoi de ungurul Ladislas Erdeli. Gh. Lazăr a renunţat la curs, fiind preocupat de studiul matematicii, în vederea pregătirii tinerilor ingineri. Erdeli n-a rămas la catedra de filosofie decât câteva luni, din cauza neînţelegerilor care au apărut între el şi Gh. Lazăr. Erdeli era adeptul filosofului francez Condillac, în timp ce Gh. Lazăr rămânea fidel filosofiei kantiene. Filosoful român Ion Petrovici cercetând influenţele filosofiei kantiene în cugetarea românească aprecia: „Deocamdată să mă mărginesc a semnala că preferinţa lui Kant faţă de Condillac a fost sănătoasă. Motivarea lui Lazăr că «filosofia franţuzească trebuie să-şi scoată căciula înaintea celei nemţeşti» poate fi discutabilă în forma ei absolută de n-ar fi decât faptul că francezii dăruiseră lumii pe Descartes. Dar ea este exactă mărginindu-se la veacul al XVIII-lea, când germanii, după ce se înălţaseră cu Leibniz, l-au avut pe Kant, iar în Franţa era un fel de oboseală a filosofiei; cel puţin în ce priveşte originalitatea. Şi cu deosebire pentru starea noastră culturală de atunci, când eram în faţa dibuielilor intelectuale, a fost cred mai binefăcătoare o filosofie raţionalistă cu caracter apodictic, cum era – în vastele margini ale apriorismului – filosofia lui Kant, decât o filosofie empiristă ca aceea a lui Condillac, care – ca orice empirism – cuprinde germeni sceptici şi colorit ipotetic.