„La nici trei staţii de autobuz distanţă de Piteşti”, aşa cum afirma, cu o uşoară urmă de invidie în glas, un coleg romanist din altă zonă a ţării, se află unul dintre cele mai importante monumente ale antichităţii romane din judeţul nostru. Ignorat pe nedrept, ba chiar, uneori, atentându-se cu bună ştiinţă la integritatea sa, castrul roman aşa-numit „de la Albota”1 (deşi de localitatea Albota îl desparte o distanţă mult mai mare decât de marginea sud-vestică a Piteştilor) zace „sigilat”, acoperit şi de uitare şi de tonele de pământ răscolite doar de lamele utilajelor agricole, aceste feroce ucigaşe de vestigii irecuperabile.
De fiecare dată când străbatem în viteza automobilului şoseaua Piteşti–Craiova, trecem impasibili la numai câţiva zeci de metri de el, fără ca nici măcar o tăbliţă de atenţionare sau o săgeată indicatoare să existe în marginea drumului… Jenant pentru o ţară care deja se vede cu pretenţii europene, iar cea mai mare ironie este aceea că ignorăm tocmai acele monumente care sunt simbolul Imperiului Roman, nimeni altul decât iniţiatorul de-acum două milenii al acestui atât de intens mediatizat „Commonwealth” european.
Să revenim, însă. Datele concrete ale problemei ar suna în modul următor: pe teritoriul comunei Albota, la numai câţiva kilometri distanţă de reşedinţa judeţului (o distanţă care poate fi făcută chiar şi la pas fără mare osteneală), în marginea şoselei Piteşti-Craiova (pe partea dreaptă în sensul de mers spre Cetatea Băniei), se află un petic de teren unde în al treilea secol al erei noastre se înălţa o tabără militară fortificată, parte integrantă din sistemul de fortificaţii de pe graniţa estică a Daciei, îndeobşte numit cu un termen convenţional modern Limes Transalutanus. Soldaţii auxiliari din armata imperială ce staţionau aici aveau, cu siguranţă, sarcina concretă de a închide eventualilor atacatori (ce veneau dinspre Câmpia Munteană) calea de acces spre interiorul provinciei, dacă aceştia s-ar fi încumetat să urmeze cursul râului Argeş. Evident, este un monument arheologic de maximă importanţă.