Pe cheile râului Argeş, pe un teren stâncos, se zăresc ruinele cetăţii Poienari. Cetatea se află la patru kilometri de barajul Vidraru, aşezată pe un vârf de munte, la o altitudine de 860 de metri. Numele cetăţii ia fost dat după satul Poienari, situat la şase kilometri distanţă,sat aflat pe moşia domnească a cetăţii.
  Una dintre legendele despre Cetatea Poienari, transmisă din tată în fiu, din secolul XV şi până astăzi, spune că boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş care trăgea în ţeapă tâlharii, leneşii şi trădătorii, sau adunat în secret şi au pus la cale înlăturarea domnitorului, uneltind săl prindă viu în cursă şi săl ducă peşcheş sultanului. Ţepeş, însă, aflândule la timp de planurile boierilor, a pregătit o cursă împotriva lor. Astfel, în ziua de Paşte, se pomenesc boierii cu oamenii lui Ţepeş/Vodă că umplu biserica şii ridică, nitamnisam, pe toţi – mic şi mare, tânăr şi bătrân, bărbaţi ori femei – şii aduce pe jos până la Curtea de Argeş şi de aici până mai sus, la o strâmtoare îngustă, numită de popor Cheile Argeşului. După ceşi desfată ochii pe priveliştile măreţe ale munţilor, Vodă ridică buzduganul spre înălţimile ameţitoare ale Cheilor, către cel mai înalt colţ de stâncă, pe care se mai puteau zări încă nişte ziduri ruinate, şi, cu glas de tunet, porunci: „Boieri şi coconi, jupânese şi jupâniţe, voi care miaţi urzit moartea în iatacurile voastre priviţi cuibul acela de vulturi, colo sus, să răsară pânăn Duminica Tomii cel necredincios o cetate de zid, să stea soarele pe fruntea ei”. Cetatea a fost construită până la data scadentă, iar cei rămaşi în viaţă au fost iertaţi,domnul considerând că şiau spălat păcatele şi nu vor mai îndrăzni să urzească noi trădări. Această legendă a fost culeasă de Neofil, mitropolit al Ungrovlahiei. Dacă legenda este adevărată, construcţia cetăţii a durat şapte zile, între Paşti şi Duminica Tomii.