În urma unor ploi torenţiale, în luna iulie 1941, lemnele exploatării CAPS de pe apa Argeşului au format un zăgaz natural în apropiere de comuna Aref. Datorită presiunii, apele s-au revărsat în cantităţi uriaşe, astfel că vatra satului Căpăţâneni, aparţinând de comuna Corbeni, a fost distrusă aproape în întregime, fiind luate de apă un număr de 25 de case şi 4 case din satul Corbeni1.
Alte râuri şi pârâie mai mici, ridicându-se mult peste viiturile obişnuite au năvălit la vale, târând bolovani şi copaci de dimensiuni foarte mari, lovind casele oamenilor, distrugând tot ce întâlnea în cale2. Toate podurile din comunele Corbeni, Oeşti, Albeştii de Argeş au fost distruse. Autorităţile, deplasându-se la locul dezastrului au făcut următoarele constatări:
– enorme distrugeri materiale;
– calea ferată CAPS distrusă pe o porţiune de 22 km;
– şoseaua judeţeană Corbeni-Oeşti-Curtea de Argeş avariată pe porţiuni însemnate;
– liniile telefonice de pe întreg traseul distruse.
La locul dezastrului a venit şi vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu, care a promis oamenilor refacerea gospodăriilor distruse. Preşedinţia Consiliului de Miniştri a format o comisie însărcinată cu studierea soluţiilor şi propunerea unor decizii optime pentru ieşirea din criză. Printre membrii comisiei se numărau: inginer C. Fedorovici*, şeful centrului de exploatare CAPS, prof. Gh. Focşa, inspector la Fundaţia Regelui Mihai, arhitect Richard Bordenache, membru în Consiliul Tehnic Superior. În urma constatărilor, s-au stabilit următoarele: