Marele savant reprezintă, fără îndoială, unul dintre ultimii reprezentanţi ai gândirii enciclopedice şi universale din secolul al XX‑lea.
Impresionanta sa creaţie ştiinţifică vizează practic aproape toate domeniile ştiinţelor umaniste, fiind axată însă pe promovarea unei concepţii istorice, concepţie care se regăseşte nu numai în studiile şi publicaţiile dedicate expres istoriei naţionale şi universale, dar şi în întreaga sa creaţie ştiinţifică, în toate domeniile pe care Nicolae Iorga cu excelentul său spirit de analiză şi de sinteză le‑a abordat.
Există istoriografi şi exegeţi ai operei savantului care pun accent în special pe dimensiunea empirică şi descriptivă a operei acestuia fără să sublinieze în suficientă măsură şi importanta sa contribuţie teoretică la cunoaşterea fenomenului social din perspectivă istorică şi umanistă. Desigur, opera creată de Nicolae Iorga este încă puţin cunoscută şi ideile sale, chiar şi cele cu preponderenţă din sfera de cercetare a istoricului, sunt încă puţin valorificate de istoriografia modernă.
Concepţia despre libertate, atât prin dimensiunea sa individuală, cât şi socială, reprezintă o astfel de preocupare şi contribuţie a savantului cu importante consecinţe nu numai din perspectiva ştiinţelor istorice, dar şi a filozofiei, a sociologiei sau chiar a ştiinţelor juridice. Este util să subliniem unele contribuţii esenţiale ale lui Nicolae Iorga la înţelegerea libertăţii ca fapt social şi istoric, din perspectiva creaţiei sale ştiinţifice, mai puţin abordate în exegeza contemporană.
Libertatea în gândirea şi creaţia lui Nicolae Iorga este un loc comun care într‑o formă sau alta poate fi regăsită ca subiect de cercetare şi analiză în aproape toată opera sa istorică. Există însă o lucrare mai puţin cunoscută, în care marele savant formulează o teorie a libertăţii bazată pe dimensiunea istorică a acestui concept.
Nicolae Iorga a susţinut, în perioada anilor ’20, 18 lecţii la Universitatea din Bucureşti, având ca subiect conceptul de libertate, aşa cum poate fi înţeles în diferite momente ale istoriei lumii. În anul 1928, Nicolae Iorga a reunit într‑un volum aceste lecţii, volum care a fost publicat sub titlul „Evoluţia ideii de libertate”.
Simpla trecere în revistă a temelor abordate în aceste studii relevă importanţa deosebită a problematicii analizate şi chiar actualitatea acesteia. Nicolae Iorga îşi începe prelegerile cu tema „ Libertăţii în monarhia orientală” şi continuă cu o analiză amplă a libertăţii în Grecia şi Roma, dar şi în lumea „barbarilor”. Un capitol deosebit de important este dedicat de către marele savant „Libertăţii creştine”, inclusiv din perspectiva reformei religioase calvine. Considerăm că este o analiză unică în istoriografie, dar şi în teoria libertăţii analiza acestui concept ca „libertate a ţăranilor” în lumea medievală. Abordările teoretice ale savantului se încheie cu o analiză importantă cu multe remarci valabile şi astăzi privind „Libertatea economică şi culturală în timpul de faţă” şi „Libertatea socială a secolului al XIX‑lea”.