Debutul învăţământului comercial este legat de activitatea reformatoare a lui Alexandru Ioan Cuza. Una dintre măsurile înfăptuite de domnul Unirii s-a concretizat în apariţia Camerelor de Comerţ şi Industrie, care au jucat un rol important în apariţia şcolilor comerciale şi, mai ales, în susţinerea lor cu fonduri băneşti.
Dezvoltarea economica a Piteştiului a impus la sfârşitul secolului al XIX-lea şi primele încercări de înfiinţare a unei şcoli comerciale, deoarece şcolarizarea tinerilor din zona localităţilor Ploieşti, Bucureşti sau Craiova era prea costisitoare. Încercările făcute în anii 1894, 1895 şi 1897 au eşuat. Şcoala Comercială a luat, totuşi, fiinţă la 17 septembrie 1899 (aprobarea Ministerului), în perioada în care ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor era Take Ionescu. Inaugurarea şcolii s-a făcut la 3 octombrie, în vechiul local al liceului, vizavi de localul Camerei de Comerţ, pe locul unde se află azi sediul Romtelecom (Şcoala Nr. 3).
Cursurile au început la 27 octombrie. În perioada 1899-1905, şcoala a funcţionat ca scoală de gradul I sau elementară de comerţ, având statut de şcoală particulară (cu 41 de elevi, toţi băieţi). La 1 aprilie 1906, şcoala s-a transformat în instituţie de stat. În perioada 1906-1925, a purtat în continuare denumirea de Şcoala Elementară de Comerţ, cu durata studiilor de trei ani, şi funcţiona în locul Camerei de Comerţ din bulevardul Elisabeta nr. 7 (acum Republicii) – actualul Corp A.