Festivalul Internaţional Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş a fost gândit de întemeietorii săi, poeţii Carolina Ilica şi Dumitru M. Ion, „ca un elogiu adus poeziei contemporane universale, ca spectacol poetic continuu (completat de muzică românească, expoziţii de artă, expoziţii şi lansări de carte, dansuri româneşti, vizitarea unor monumente de artă şi cultură ale fostei capitale medievale a Valahiei, Curtea de Argeş, excursii în Munţii Carpaţi etc.)”.  Festivalul care durează şase zile şi şase nopţi  se înscrie în circuitul internaţional, alături de marile festivaluri de la Struga (R. Macedonia), Las Palmas, Canare (Spania), Medellin (Columbia), Trois Rivières (Canada) etc.

Suntem cred obişnuiţi ca evenimentele care se întâmplă a douăsprezecea oară să aibă o semnificaţie, o amploare, o importanţă sau (poate) urmări deosebite. Ni se trage poate de la a douăsprezecea noapte shakespeariană. Sau poate ni se trage dintr-un lung şir de întâmplări care au scos în relief acest număr al duzinei. În aceste zile în Bucureşti şi în judeţul Argeş se desfăşoară a douăsprezece ediţie a nopţilor de poezie argeşene… Poate pentru că este a douăsprezecea, are ca temă liberă cele 1001 de poeme. Poate pentru că este a douăsprezecea, se desfăşoară mai mult decât precedentele în Argeş, excursia la Bran fiind înlocuită cu cunoaşterea bisericii rupestre de la Corbii de Piatră. Poate pentru că este a douăsprezecea, avem ca vizitatori şi participanţi de două ori doisprezece poeţi străini. Poate pentru că este a douăsprezecea, Primăria Piteşti (prin Centrul Cultural) a organizat un recital poetic în piaţa Primăriei, la fântâna muzicală. Poate pentru că este a douăsprezecea, va fi mai reuşită decât toate celelalte unsprezece şi (vorba bancului) mai puţin reuşită decât a treisprezecea, aşa, pentru infirmarea numărului cu ghinion… (C.S.)