Noptile de poezie de la Curtea de Arges
Excelsior
Dacă Mihai Eminescu (1850-1889), cel mai de seamă poet român, aducea dinspre Viena universitară un ,,aer“ occidental în literatura noastră, contemporanul lui, Alexandru Macedonski, îmbogăţea poezia cu ,,divanul oriental“ al ,,Nopţilor“ sale. În scurtul poem Excelsior, şi acesta o ,,nocturnă“, călătoria lirică de la pământ la cer se saltă şi mai sus, până la ,,Dumnezeu, mister albastru.“
Cu peste două milenii în urmă, în unul dintre dialogurile platoniciene (,,Banchetul“), o femeie, Diotima din Mantineea, îl iniţiază pe Socrate în înţelegerea dragostei imaginate ca o scară la cer: de la treapta cea mai de jos, a iubirii carnale, până la cea mai de sus, identificată cu iubirea mistică, absolută, pe care Spinoza o va reformula ca ,,amor intelectualis Dei“ (iubirea spirituală de Dumnezeu).
Într-un alt mileniu, mai aproape de noi, unul dintre Ioanii lumii, un pustnic devenit sfânt, va primi supranumele de Scăraru, tocmai de la celebra sa ,,Scară a Fericirii“ (sau „a Raiului“), o carte pe care creştinii o aşază, ierarhic, imediat după Biblie, în care iluminatul autor, din treaptă în treaptă, din virtute în virtute, ajunge să identifice iubirea cu însuşi Dumnezeu.
Şi oare nu îşi doreşte şi nu încearcă fiecare artist să ajungă, prin arta sa specifică, la Creatorul Suprem, să-i ,,corecteze“ opera universală sau chiar, ca poet, s-o re-scrie, să-l concureze?
Nu numai cunoaşterea – care, paradoxal, cu cât coboară la sensul profund al lucrurilor, cu atât se/te înalţă din lumea fizică în metafizică – este un excelsior, ci şi opera poetică în sine se doreşte şi este o ascensiune, o autodepăşire, un tot mai sus care o apropie, din interior, de modelul visat. Un ,,puţin mai mult“, zic eu.
Oaspeţii noştri, poeţii cuprinşi în această nouă Antologie a ediţiei a zecea, 2006, a Festivalului Internaţional ,,Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş“, după ce se vor asculta în recitalurile poetice de-a lungul celor cinci zile, după ce se vor citi reciproc, probabil că se vor întreba, competitivi, precum Walt Whitman în poemul ,,Excelsior“: Who has gone farthest?, răspunzându-şi: ,,for I would go farther“ (în traducerea lui Peter Srager : Cine a mers cel mai departe? căci eu aş merge şi mai departe…“).
Carolina Ilica
În perioada 12-18 iulie 2006, s-a desfăşurat cea de-a zecea ediţie, aniversară, a Festivalului Internaţional Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş. La ediţia din acest an sunt invitaţi să participe: Kazuko Shiraishi (Japonia), Sergio Badilla Castillo (Chile), Martha Canfield (Uruguay), Chad Faries (S.U.A.), Ivan Borislavov (Bulgaria), Arcadie Suceveanu (R. Moldova), Cécile Oumhani (Tunisia), Yasuhiro Yotsumoto (Japonia), Samer Darwich (Liban), Natasha Lako (Albania), Kamel Al-Amiri (Irak), Jeanette L. Clariond (Mexic), Matthias Bronisch (Germania), Jovanka Stojèinoviæ-Nikoliæ (Bosnia şi Herţegovina), Ali Abdulla Khalifa (Bahrein), Şota Iataşvili (Georgia), Touria Ikbal (Maroc), Ana Dumoviæ (Serbia), Marta López-Luaces (Spania), Olexiy Dovgyi (Ucraina), Ranko Pavloviæ (R. Sârpska, Bosnia şi Herţegovina), Beso Khvedelidze (Georgia), Baki Ymeri (R. Macedonia), Bojin Pavlovski (R. Macedonia/ Australia), Ursula Koziot (Polonia), Mercedes Roffé (Argentina), Philip Meersman (Belgia), Chris Fink (S.U.A.), Mario Salis (Franţa), Dmitri Vodeniapin (Federaţia Rusă), Christoph W. Bauer (Austria), Chiranan Pitpreecha (Tailanda), Sabina Messeg (Israel), Maja Gjerek Lovrekoviæ (Croaţia). Din România participă, alături, fireşte, de Dumitru M. Ion şi Carolina Ilica, scriitorii Varujan Vosganian, Ioan Es. Pop, Echim Vancea, Theodor Codreanu, Magda Grigore, Lana, Ion Cucu, Virgil Panait, Laurian Stănchescu, Corneliu Antoniu, Peter Sragher, Nicolae Moldovan, Gheorghe Zamfir şi Horváth Dezideriu.
Prin generozitatea organizatorilor acestui festival, poeţii Dumitru M. Ion şi Carolina Ilica (cărora le mulţumim şi pe această cale), publicăm, din antologia Excelsior, pe care au editat-o şi care va fi lansată cu acest prilej, o parte din creaţiile poeţilor străini invitaţi. Traducerea le aparţine
(I.T.)
KAZUKO SHIRAISHI (Japonia)
Poeta şi eseista Kazuko Shiraishi s-a născut pe data de 27 februarie 1932 la Vancouver (Canada). A studiat Facultatea de Literatură la prestigioasa Universitate Wasseda. Trăieşte în Japonia încă dinaintea celui de-al doilea război mondial. A debutat la vârsta de 19 ani cu volumul de versuri Oraşul în care plouă cu ouă (1951). A publicat peste 30 de volume de poezie care au fost traduse în peste 20 de limbi. Poezia sa a fost încununată cu importante premii internaţionale, cu ordine şi declaraţii naţionale (Medalia Specială cu Lentă Purpurie – oferit de împăratul Japoniei – şi Ordinul Razele Soarelui cu Colan).
Bibliografie (selectiv): Oraşul în care plouă cu ouă (1951); Întoarcerile canoei în viitor (1978, Premiul Mugen pentru poezie); Anotimpurile sfântului desfrâu (1970; New Direction, New York, 1978); Familiile Sand (1982, Premiul Rekitei); Cei care sorb din soare (Shoshi Yamada, 1984); Meditaţie înflăcărată (Seichisha, 1986); Furenama, Furumon, Furumuku (Shoshi Yamada, 1988); Cineva care a fost răpit, zbătându-se (Shoshi Yamada, 1992); Lăsaţi-i pe cei care apar (Shoshi Yamada, 1996, Premiul Takami Jun şi Premiul pentru Literatură Yomiuri; New Direction, New York, 2002); Povestea unei oi negre (Jinnoushoin, 1996); Lacrimile de preţ ale măgarului (Shichosha, 2000) etc.
Greierele care râde
Am cunoscut un greiere alaltăieri
Un pustnic cu domiciliul în Seven Caves, Ohio
Un pustnic mai mic de trei centimetri
Râzând a spus
Atâta vreme cât am barbă este OK
Mi-am dăruit ochii
Peşterii acum mai multe sute de ani
Şchiopătând uşor (orb)
Greierele zâmbitor a intrat înlăuntru
Înspre inima peşterii iarăşi
O viaţă în întuneric fără nevoia de a vedea
pe multă vreme
Nu-i nici o problemă dacă vrei să-ţi petreci
toată viaţa acolo dar dacă
Vei merge acolo unde strălucirea soarelui năuceşte
vei avea nevoie
De un paşaport o viză şi aşa mai departe
contează ele?
Greierii
Nu au nevoie în mod special este un loc destul de bun
În care ei să-şi petreacă întreaga viaţă
Pustnicul îmi spunea
Există aşa o peşteră
Dacă fiinţele omeneşti ar reuşi să aibă şi ele
doar trei centrimetri
Asta ar fi de ajuns?
SERGIO BADILLA CASTILLO (Chile)
Poetul, eseistul, traducătorul şi editorul Sergio Badilla Castillo s-a născut la 30 noiembrie 1947 la Valparaiso. Creator al mişcării poetice transrealiste. Este considerat a fi poetul chilian cu o mare ascendentă nord-europeană, trăindu-şi un lung exil sub înrâurirea poeţilor finlandezi: Edith Södergram, Elmer Diktonius, Paavo Haavikko, Pentti Saarikoski şi a poeţilor suedezi: Gunar Ekelöf, Tomas Tranströmmer şi Lars Gustafsson. În acest exil a făcut parte din Grupul Taller din Stokholm şi din Grupul Internaţional al Artelor, Pelikan.
Opera sa a fost distinsă cu o seamă de premii literare; este laureat al Consiliului Naţional de Cultură din Suedia. Volume din lirica sa au fost traduse în suedeză, engleză, finlandeză, catalană şi franceză.
Bibliografie lirică: Mai jos de ramul meu (povestiri), Invandrarförlaget, Suedia, 1980; Sălaşul Semnului (poezii), Editura Bikupa, Stockholm, 1982; Cantonirico (poezii), Editura Lar, Madrid, 1983; Reverberaţii ale pietrelor acvatice (poezii), Editura Bikupa, Stockholm, 1985; Terrenalis (poezii), Editura Bikupa, Stockholm, 1989; Saga Nordică, Editura Monteverdi, Santiago de Chile, 1996; Surâsul îngrozitor al bastardului (poezii), Consejo Regional de Cultura, Volparaiso; Poeme transreale şi nişte Evanghelii, Aura Latina, Chile, 2005.
De ce Pound?
Să argumentezi de ce/Pound a fost mai auster ca Rimbaud
E treaba beţivilor pe la trei dimineaţa.
În depărtare un croncănit neruşinat de corb european
Mă face să tac fiindcă vorbesc despre poeţi luminoşi
Şi ce naiba oare D’Anunzio n-a fost amăgitor şi trădător
Iar Baudelaire un sifilitic ilustru vlăguit de opiu?
Prin vecini câini matinali
Se chinuie să ne înveţe ceva din istoria universală
Tot lătrând.
După câteva halbe (mai mult) de Pilsen Callao
Prin barul Quieirolo din Quilca, alături de Comaná,
ascultam (sunt sigur)
Imnul sufletelor care străpung umbrele litoralului
Şi ale lui Barranco.
Fiindcă Vallejo îl detesta pe Neruda
Huidobro fugise de-acasă, singur în Cienfuegos
Iar bătrânul Molina turnase ceai peste nalbele fugace.
În ziua următoare într-un han
Hispanic/cu Laura Puertas şi cu Ricardo Uceda/
Un conte cu o mină de spaniol/proprietarul/realmente
din Spania
S-a supărat
Mojiceşte pe mine
Din pricina divagaţiilor damicelei lui în acest Virreinato
Ori luându-mă drept un aborigen belicos
întru lauda lui pentru acea haimana.
Din motive acum consumate nu pot să mă întorc în oraşele
în care-am trăit şi să rămân acolo definitiv
aşa cum se stabileşte pe totdeauna o femeiuşcă.
Mai bine-i s-alergi după tramvaiele acelor oraşe
Să săruţi precum un soldat,
cu ochii mijiţi, aceleaşi buze
Şi să te confunzi în vreo tavernă prădată
Cu aromele
De peşte sau de junincă/viclean/
Chiar la colţul propriei case din acest cartier din Lima.
KAMEL AL-AMIRI (Irak)
Kamel Al-Amiri (Kamel A. Rodhan Al-Amiri) s-a născut pe data de 1 iulie 1953 la Thee Qar. A absolvit Facultatea de limbi străine la Universitatea din Bagdad şi Facultatea de litere la Universitatea Al-Mustansyriah (1975).
Este director al revistei literare Cultura străină din Bagdad. Deşi a publicat constant în periodicele literare din ţară şi din străinătate, deşi este foarte îndrăgit ca poet, el nu şi-a adunat încă versurile proprii într-un volum. A tradus foarte mult, îndeosebi din literaturile franceză, italiană şi română.
Este laureat al Ministerului Culturii din România (Brevetul şi Medalia Mihai Eminescu, 2002). În cadrul Festivalului Internaţional „Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş“ (2001), a fost distins de către Academia Internaţională Orient-Occident cu Premiul Valahia pentru traduceri.
Poem
Fii apă
Fără de gust
Fără miros.
Sau fii celest curcubeu
pământesc curcubeu
Nimic nu va opri bâiguiala
Nici neliniştea, nici vântul
Nici cărările scurte sau lungi.
Vino, irumpe dintr-un izvor,
Fii apă vie
Pentru cei vii,
Moarte pentru cei înecaţi.
MARTHA CANFIELD (Uruguay)
Poeta, eseista, traducătoarea şi universitara Martha L. Canfield s-a născut la 29 mai 1949 la Montevideo (Uruguai). Copilăria şi adolescenţa, până în 1977, şi le-a petrecut la Montevideo (Uruguay) şi Bogota (Columbia). Din 1977 trăieşte la Florenţa (Italia); conduce catedra de limbă şi literatură hispanoamericană la Universitatea din acelaşi oraş. Încă de la primele publicaţii, precum şi datorită participării sale active ca eseist şi critic literar, a fost considerată, în Columbia, ca făcând parte din Generaţia fără Nume.
A primit mai multe premii literare: Premiul Internaţional pentru poezie inedită Michel Pabel (Italia, 2000); Premiul Special de Poezie Cultura mării (Italia 2001); Premiul pentru traduceri literare Circe-Sabaudia (Italia, 2002); Premiul pentru traduceri poetice (Institutul Cervantes, Italia, 2003).
Bibliografie: Bunavestire (Alcaravan, Bogota, 1976); Mar/Mare (Roldanillo, 1989; Călătoria lui Orfeu (Signos, Montevideo, 1990); Vânătoare de înalt (Caro y Cuervo, Bogota, 1994); Inima neagră a zorilor (Multimedia, Salerno, 1998); Capriciul unei culori (Le Lettere, Florenţa, 2004); Ţărmuri precum mările (El Malpesante, Bogota). O selecţie din lirica sa, Poeme, a apărut sub îngrijirea d-nei Margara Russoto (Venecia, Caracas, 1997).
Marea în Portugalia
Precum materia
mişcătoare
a memoriei treze
ea apare în amintiri
întâmplătoare
involuntare
sau într-o tainică ordine
care nimănui nu-i e dat s-o cunoască
cu crestele-i albe
înspumate şi fragile
de fumuseţe trecătoare
şi efemeră
care totuşi se adaugă
aerului
care o găzduieşte
şi o îmbrăţişează şi o susţine o clipă
mai înainte de a se risipi
între zbor şi solul
nisipos al plajei
se risipeşte
se pierde
se retrage
cine ştie
din nou
în porii adânci ai pământului
şi poate că iarăşi
până în cele din urmă afunduri
unde ameţeala mării
se domoleşte silenţioasă
suspendată dar nu liniştită
în lentoarea fecundă
în transparenţa vieţii
prefăcând
milenii de lumină în lumina
bine păzită
fără să spere, însă ştiind
că se va întoarce spre a se trezi într-o zi
ca un pisc de apă încoronată
în erupţia amintirii neaşteptate
în prelungirea mării orizontale
pentru a se frânge mai apoi
în frumuseţea efemeră a albeţii
create de spumă şi destrămată
în aer
în lumină
şi în nisip risipit.
CHAD FARIES (S.U.A.)
Poetul, eseistul, prozatorul, editorul, fotograful şi profesorul Chad Faries s-a născut la 6 mai 1971 în Batle Creek, Michigan; şi-a petrecut copilăria în Peninsula Superioară a statului Michigan. Volumul său, Măsurând cerul cu un băţ, a fost finalist al Premiului Whitman (Academia Poeţilor Americani) în anul 2000. Cartea sa de debut poetic a devenit un best-seller. Volumul Limita va fi atinsă curând a fost distins cu Premiul Emergency Press (2006). Selecţii din lirica poetului au apărut în peste zece limbi.
Bibliografie lirică: 18 cântece din 9/10 ale decadei, Centennial Press, 2004; Nişte case oarecare: o poveste cu zâne, 2004; Limita va fi atinsă curând, Emergency Press, 2006.
Alchimie
– lui Greg –
Un pârâu domol şi şerpuitor,
Calul coboară în fugă
Cu coama lui moale în unduire.
Amândurora, alchimia le-a creat umbre
De aur blond – lingou şi pulbere.
Eu l-aş descrie, dar nu voi reuşi.
Simt că sunt dator cu o explicaţie care ar putea
Duce la gândul că totuşi cuvintele pot da greş,
Adesea şi fermecător;
Pârâul este de aur. Poate de la aluviunile
Care au călătorit dinspre un loc mai luminos;
De la solzii peştilor exotici licărind în unduirea
Uşoară a lor sau de la vreo rază de soare care
Îşi face loc printre frunze ca să vadă mai bine.
Botează pârâul „istoria trăită” sau „gândul trăit”
Ori chiar „extazul trăit”. Dar deja mi-am ratat
Abstractizarea şi izbucnirea atonă.
Muzica s-a dus.
Aşază calul în râu. Suprapus peste râu,
Coama sa nu se poate distinge de apă,
Cu toate că, după ani de observaţie, noi ştim
Că el trebuie să fie acolo. Am luat drept
Flux şi reflux la malul grumazului său terestru
Galopul său. Să numim această imagine, „aici-acum”,
În care să cobori şi să te cufunzi.
Nu există nici un grad de rudenie între pârâu
Şi cal, numai lumina strălucind în afara cadrului.
Cine e calul şi cine-i pârâul,
Fiul şi tatăl
Alchimistul care a zămislit aurul nostru dulce
şi imprevizibil
Aruncând lumină peste întreaga scenă?
IVAN BORISLAVOV (Bulgaria)
Poetul, eseistul şi traducătorul Ivan Borislavov s-a născut la 30 martie 1946, la Varna. A tradus o seamă de volume din opera lui Paul Eluard (1981), Aimé Césaire (1984), Blaise Cendrars (1987), Anna de Noailles (1989), Jacques Prévert (1991, 2000), André Breton (2001) etc. Opera sa poetică şi de traducător a fost distinsă cu numeroase premii naţionale şi internaţionale. Volume şi selecţii din lirica sa au apărut în limbile: franceză, engleză, germană, rusă, italiană, poloneză, cehă, ucraineană, maghiară, română, norvegiană, finlandeză, greacă, sârbă, ebraică etc.
Bibliografie lirică: Vârstă plină, Editura Voenno istdatelstvo, Sofia, 1969; Avalanşa soarelui, Editura Narodna mladej, Sofia, 1978; Dacă mâine vei veni, Editura Narodna mladej, Sofia, 1984; Dialog cu infinitul, Editura Bâlgarski pisatel, Sofia, 1986; Lanterna magică, Editura Bâlgarski pisatel, Sofia, 1988; Cuib deasupra abisului, Editura Nov Zlatorog, Sofia, 1992; Clipe cu Parisul, Editura ABA, Sofia, 1994; Fulger în amintire, Editura Hristo Botev, Sofia, 1994; Arheologie celestă, Editura Ivan Vazov, Sofia, 1995; Cuvinte strălucitoare, Editura Nov Zlatorog, Sofia, 1995; Dum spiro…, Editura Pero, Sofia, 1996; Partitură pentru tăcere, Editura AB, Sofia, 2000; Lunatic, lovit de soare, Editura AB, Sofia, 2000; Abracadabra şi alte incantaţii, Editura Labris, Sofia, 2005.
3, 14
Doamne,
Tu carele m-ai plămădit în singurătatea-ţi,
De ce oare mi-ai strecurat numărul tău de telefon,
La care n-ai răspuns niciodată?
3, 14 15
De ce mi-amintesc
Doar aceste cifre magice şi de neînţeles –
În timp ce toate celelalte eu le-am uitat –
Şi anticele ritualuri şi
Prorocirea lui Nostradamus,
Formulele sacre
Cu care-am descuiat
Tainiţele universului?
3, 14 15 59
În vreme ce rătăceşti prin grădinile raiului
Şi te încânţi de trilurile privighetorilor îndrăgostite,
Eu dau ocol ca o fiară
Cercului de cretă al zilei mele.
Unică zi
În care pot vieţui,
Muri,
Învia.
Eu fac din nou raportul între
Lungimea cercului şi diametrul său.
Din nou, aceleaşi cifre:
3,141559
Calculate de Arhimede.
Codificate în piramida lui Keops.
În miezul Pământului.
În structura uraganului.
În ruptura continentelor.
În pulsaţiile de fluxuri şi de refluxuri lunare.
pe cărarea uitată până la Sirius.
În versurile mele de dragoste.
În speranţa
Că voi rosti cândva pentru totdeauna nerostitul.
Şi voi îmbrăţişa infinitul.
3, 141559265358979323846264338327950288 …
Vers cibernetic pe care nu-l înţeleg.
Vârtej de frunze de mesteacăn aduse de vânt.
Viperă care sâsâie-n iarbă.
Cordon al lui Bickford.
Descărcare mitraliată a unui teleprinter în gardă.
Cometă fără nume, cu coadă de foc.
Colier frânt de taine
răsfirat în infinit.
Nor de vrăbii,
Explodând în piaţa oraşului.
Zestre pentru ca spânzuraţii celeşti să se sature
Cu fărâmiturile acestor cifre.
Totuna – eu totuşi nu voi şovăi.
Doamne, de ce mi te-am închipuit în singurătatea-ţi
De ce mi-ai strecurat numărul tău de telefon?
CÉCILE OUMHANI (Tunisia)
Poeta, eseista şi prozatoarea Cécile Oumhani s-a născut la 12 decembrie 1952 la Namur (Belgia). Actualmente este conferenţiar la Universitatea Paris XII. A participat la importante manifestări poetice la Cairo, Beirut, Paris, Palermo, Chaumont, Tetovo, Monasteverin, Montpellier, Versailles etc. Volume şi selecţii din creaţia sa au apărut în Germania, Croaţia, S.U.A., Italia, Franţa, R. Macedonia etc.
Bibliografie lirică: În absida fagilor, (Premiul Concursului Centrului Froissart), Valenciennes, 1995; Departe de zborul porumbelului, Editura La Bartavelle, Charlieu, 1996; Spre Lisabona, o plimbare în pantă, Editura Encres Vives, Colomiers, 1997; Cărările absenţei, Editura Le Bruit des Autres, Limoges, 1998; Cântecul ierbii vii (cu desene de Liliane-Eve Brendel), Editura Voix d’Encre, Montélimar, 2003; Lăcaşuri ale cuvintelor şi ale nopţii (cu picturi de Myoung-Nam Kim); Editura Voix d’Encre, Montélimar, 2005 (volum selecţionat pentru Premiul Beur FM 2006 şi pentru Premiul Max Jakob 2006).
Dimineţi cu aripi, I
Liman în inima lămpii
Înălţat pe întinderi şi noapte
Călătorii trec
Umbre uşoare învăluite în albastru
Trosnesc paşii de lemn ceruit
Pe scara aducerii aminte
Unde poveştile se îmbrobodesc
Cuvinte îngânate sau suspinate
Prin vreascuri la ferestrele-nchise
Călătorii culeg speranţa
În care sunt insule
De la capătul lumii
Ei anină în crengile mărului japonez
Mai în josul grădinii
Dorinţe pe cât de arzătoare pe atâta de mute
Şi surâd dimineţii care se aureolează pe-afară.
YASUHIRO YOTSUMOTO (Japonia)
Poetul, traducătorul, eseistul şi ziaristul Yasuhiro Yotsumoto s-a născut la 21 august 1959 la Osaka. După aproape un deceniu de viaţă în S.U.A., actualmente trăieşte alături de familia sa la München, Germania. A participat la importante întâlniri poetice: Festivalul Internaţional de Poezie Sha’or, Festivalul de Poezie de la Smederevo, Festivalul Internaţional de Poezie de la Trois Rivieres, Festivalul Internaţional de Poezie de la Struga etc. Este laureat al unor prestigioase premii literare precum: Premiul Nakahara Chuya, Premiul Takami Jun, Premiul pentru Literatură Suruya Baika Bungaku.
Bibliografie lirică: Un gândac zburător, Editura Kashinsha, Tokyo, 1991; Congresul lumii celor de vârstă mijlocie, Editura Shichosha, Tokio, 2002; După amiaza cuvintelor interzise, Editura Shichosha, Tokyo, 2003; 5 poezii înlănţuite (editor Makoto Ooka), Editura Iwanami Shoten, Tokyo, 2004; Ora de aur, Editura Shichosha, Tokyo, 2004; Poezii alese, Ediura Shichosha, Tokyo, 2005; Tribordul soţiei mele, Editura Shueisha, Tokyo, 2006.
Întâlnire în întuneric
S-a întâmplat fie înainte să adorm
fie după ce m-am trezit că soţia mea de fapt a spus
că a cunoscut-o pe mama.
Am zis numai „da” însă cu siguranţă ştiam
că mama, moartă de un sfert de veac,
nu s-ar mai întoarce după moarte.
Soţia mea a călătorit
pe tărâmul viselor, coborând în vale.
Îndrăzneala-i ascunsă sub o aparentă timiditate
nu şi-a schimbat-o
de când ne-am întâlnit prima oară – în urmă cu un sfert
de veac.
Ea încă mai tresare la bătăile-n uşă,
încă mai e ademenită atât de uşor de soare şi de vânt
şi poate să danseze fără muzică.
Dar când vântul-ncetează, aici e ucigător de calm.
Din vârful colinei unei pleoape închise,
O văd pe soţia mea întorcându-se.
Cu chipul murdar, cu piciorul desculţ sângerând,
ea strânge la piept liniştea care seamănă
cu un ciudat animal.
SAMER DARWISH (Liban)
Poetul, eseistul şi traducătorul Samer Darwish s-a născut pe data de 6 martie 1965 la Tripoli (Liban). Este un bun interpret (voce şi chitară) al muzicii contemporane şi vechi libaneze. Selecţii din lirica sa au apărut în mai multe limbi.
Bibliografie: Fereastră în zid, Dar El Inchaa, Tripoli (în arabă), 2004; Fereastră în zid, Tripoli (în franceză), 2005.
Într-o altă zi însorită
Azi dimineaţă m-am trezit devreme
Ce cămaşă-mi voi pune
Pe cea albastră, pe cea albă sau pe cea gri?
Întrebare ce se repetă mereu şi din nou
Şi iată golul care iarăşi zoreşte
Spre mine
Ca să mă ucidă…
Am privit înspre orizontul ce-şi căuta rostul
N-am văzut decât un alt orizont care la rându-i
Privea înspre mine
Căutându-şi un rost!
Apoi am privit spre mine însumi
Şi nu am văzut pe nimeni
Am privit alături de mine
Şi nu am văzut pe nimeni
În urma mea am privit
Şi n-am găsit decât ruinele aducerii-aminte
Atunci am privit înaintea-mi
Şi m-am refugiat în acest albastru
ce se întindea la nesfârşit
O mare cuprinsă într-o altă mare
Albastru vălurind într-un alt albastru
Care priveşte-nspre mine
În căutarea identităţii
El mă găseşte şi-apoi îşi vede de drum
Ce cămaşă trebuie azi să îmbrac?
Spre ce ţărm ridica-voi eu ancora?
O mare înghiţită de alta urcă spre mine
Mi-aruncă un colac de salvare
Îmi dă cerneala şi poeziile
Apoi mă întreabă:
Ce cămaşă îţi vei pune tu azi?
Pe cea albastră sau pe cea gri,
Fiindcă n-o am pe cea albă la mine?
Iar tu
Tu nu-mi aparţii
În această însorită zi violetă.
NATASHA LAKO (Albania)
Natasha Lako s-a născut pe data de 13 mai 1948 în oraşul Korça. A absolvit Facultatea de Jurnalsitică a Universităţii din Tirana (1971). Este autoare a peste zece scenarii de film, a romanului Anotimpurile vieţii (Tirana, 1976) şi a unui volum de traduceri din opera poetului suedez Tomas Transtrõmmer (2002).
Poezia sa a fost încununată cu mai multe premii literare printre care şi Premiul Migheni pentru literatură (1986).
Bibliografie lirică: Martie în lăuntrul nostru, Tirana, 1971; Primul cuvânt al lumii, Tirana, 1977; Primăvara e scurtă, Priştina, 1982; Stele de cuvinte, Tirana, 1986; Natura trăieşte, Tirana, 1990; Sac cu porumb, Tirana, 1994; Mâini şi picioare, Tirana, 1998; Pielea apei, Tirana, 2004.
Sub Metropolis-ul norilor
Vechiul tren între Dures şi Tirana
Aleargă să coasă timpul precum acul cu aţa,
Şi mereu descoase timpul cu aţa ruptă în ac.
Oamenii fără aţă în ac
Merg mai în jos, la Vechiul Epidamus,
mai adânc, mai adânc.
Ajung în Tirana în marea murdară,
Cusuţi în oglindă.
Eu plec spre nicăieri şi există multe drumuri
ce duc într-acolo.
Oamenii continuă să despartă casa de case,
Oraşe de oraşe, trupuri de trupuri,
Încercând să le împreune.
Nu ştiu de ce parte am fost,
Nici tu nu ştii de ce parte ai fost,
Sub metropola de nori.
Prima casă conducătoare începe să coasă deasupra
celei de-a doua,
Al doilea trădător deasupra celui dintâi
Cum timpul se scurge mai departe în jos, binele,
roata unui bine
Se va alătura roţii unui alt bine.
Orgia care va urma îi va afecta grohăiturile,
Atunci când timpul se ţese.
Sufletu-mi va fi cu totul înfiorat
Căutându-ţi sufletul.
JEANNETTE L. CLARIOND (Mexic)
Jannette L. Clariond (Jeannette Lozano de Clariond)
s-a născut în anul 1949, în Chihuahua, Chihuahua, Mexic. A desfăşurat în ultimul deceniu o bogată muncă de traducător.
Bibliografie lirică: Femeia care întoarce spatele (Menţiune la Premiul Naţional pentru Poezie Ramón López Velarde, 1994), Editura Castillo, Monterrey, Nuevo León, 1994; Amintire pustie (Premiul Naţional pentru Poezie Efrain Huerta, 1996), Editura SiNombre, Mexic, 1996; Newaráriame, Universitatea Autonomă din Chihuahua, 1996; Totul înaintea nopţii (Premiul pentru Poezie Gonzalo Rojas 2001), Editura Pre-textos, Valencia, Spania, 2002; Amoniţi, Editura Hotel Ambos Mundos, Mexic, 2003; Numărând în van, Antologia Personal, Editura Mantis Conarte, Mexic, 2005.
In Recviem
Am obosit să tot iubesc, să trăiesc
Şi să mor.
Am obosit să tot cred că iubesc, că trăiesc
Şi că mor.
Vreau să plec din lume
Şi să intru în casa mea.
Am obosit să trăiesc pe ţărmul iubirii.
Caut vecinătatea peştelui,
Ochii săi enormi, de adânc.
Mâinile mele vor despica trupul său –
Vom vorbi prin bulbuci,
Ovale vor fi sărutările noastre.
Vom mânca, vom dormi, ne vom iubi
În adâncul stâncos.
Dar nu-i de ajuns să fii peşte. Aur în ochi.
Originea te face să păşeşti prin întuneric,
Să mergi prin furtună,
Veşminte şi păr şi trupuri
Destrămându-se, pe tăcute, în icoană.
MATTHIAS BRONISCH (Germania)
Matthias Bronisch s-a născut în anul 1937 în oraşul Stettin. Din 1978 este membru al Uniunii Scriitorilor din Germania şi preşedinte al Filialei Ostwestfalen-Lippe. De 28 de ani organizează şi conduce concursul anual „Tinerii scriu”, urmat de un atelier literar şi de publicarea unei antologii.
A tradus mai multe selecţii din lirica poeţilor iugoslavi, precum şi studii, antologii şi volume dedicate liricii macedonene. Împreună cu Mariana Bronisch–Lung a tradus din lirica românească .
Bibliografie lirică: Privelişti dintr-un peisaj sudic, Poezii, Editura Bläschke, St.Michael, 1979; Kopnez po jug (Din dorul de sud), în traducerea macedoneană a lui Duşan Tomovski, Makedonska Revija, Skopje, 1979; În antologii: Poezia germană a secolului al XX-lea, Makedonska Revija, Skopje, 1978; Poeţi străini despre Macedonia, Makedonska Revija, Skopje, 1987; Poesys 8 Sacralitate, Antologia Festivalului Internaţional „Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş”, Bucureşti, 2004; Vântul iubirii, Poezie şi proză de dragoste, Editura Richmond, Sulzbach, 2005.
Un copac este un copac
(După tabloul Cheia câmpiilor de René Magritte)
Un copac este un copac
este poate un castan
sau un mic-dejun
Un deal este un deal
dar şi o morenă
sau poate un simplu dâmb
Un drum este un drum
poate numai o potecă
sau o iubire
O fereastră este o fereastră
este o privelişte
sau simplu: o aşteptare
O cameră este o cameră
un loc al zăbovirii
sau doar o singurătate.
JOVANKA STOJCINOVIC-NIKOLIC (Bosnia şi Herţegovina)
Jovanka Nikolic (Jovanka Stojcinovic-Nikolic) s-a născut pe data de 21 iunie 1952 în satul Risetic, lângă Doboj. Este laureată a unor importante premii naţionale şi internaţionale precum: Pana lui Kocic, Dragojlo Dudic, Metaforele Şumadiei, Jovan Ducic etc.
Bibliografie lirică: Stea rătăcitoare, Editura Paralele, Doboj, 1975; Cer apăsător, Editura Glas srpski, Banja Luka; Singurătatea trandafirului, Editura Glas sprski, Banja Luka, 1995; Piatra sângelui meu, Editura Apostrof, Belgrad, 1996; Soare despuiat, National library Vuk Karadzic, Belgrad, 1996; Plante desculţe (ediţie bilingvă, sârbă-română), Editura Europoent (Bucureşti) şi Sveti Sava (Belgrad), 1997; Scoruşa, Editura Zadu?bina Petar Kocic, Banja Luka-Belgrad, 2000; Lumină amară, Editura Besjeda, Banja Luka, 2002; Gaura cheii, Editura Glas srpski, Banja Luka, 2003; Întuneric din aur curat, Publishing House for textbooks, Eastern Sarajevo, 2006.
Secera tatei
Tata avea o seceră
Grânele din toate verile
Îşi aminteau forma ei
În mâinile sale avea o unică avere
Gura căscată în faţa gâtului gol
Două recolte a adunat într-un an
Secerând grijuliu primăverile şi toamnele
de pe coline
Sub soare au răsărit
Snopii de aur ai ametistului
Când a plecat
Tuturor li s-a dat o naştere
Doar moştenitorului, nu
ANA DUMOVIC
(Serbia şi Muntenegru)
Ana Dumovic s-a născut pe data de 8 ianuarie 1981, la Smederevo, Serbia. Este studentă a Facultăţii de Filologie din Belgrad (catedra de limbă şi literatură greacă). Poezia sa a fost distinsă cu importante premii literare. Premiul Orfeul de la Smederevo (Festivalul Internaţional de Poezie „Toamna poetică de la Smederevo”, 2001); Premiul ziarului „Ulazniţa“ (Zrenianin, 2001); Premiul Risto Ratkoviæ, Bielo Polje (Muntenegru, 2002, pentru volumul „O zi obişnuită cu Murphy“); Premiul Struna de aur (Festivalul Internaţional „Toamna poetică de la Smederevo“, 2003); Premiul Concursului Metaforele Şumadiei, Mladenovaţ, 2004; Premiul „Dostoievski“, decernat de Societatea Panslavă din Belgrad, 2005.
Principiul exemplului întâmplător,
Ecce Homo
Ieşi în stradă:
Te aşteaptă Odiseu, două mii de feluri de a dovedi
Că gravitaţia e singurul lucru în care mai crezi, în cădere
Liberă: deplângi totul: insecta s-a răsucit continuându-şi
Mersul prin aer; nu, nu eşti „visha-kavi“ nu eşti
poetul lumii:
Tot ceea ce ştii doar îţi aduce aminte: Zarathustra în liftul
Defect: nu citeşti cronici, nu ştii când şi cine
Te-a părăsit: te atrag autoportretele din vitrinele
Cu neon: boite cu make-up, cravata strâmbă: dacă
Ai fi un pic mai rău nici n-ai mai fi: ai preschimbat
Cuvintele pe ticuri verbale, pe catalige: nu poţi
Să fugi: pandemia oraşului te va mirosi
Mai întâi, cu precauţie, înainte de a te înghiţi
Auzind: Iată omul, culcă-te, fă-te că ai murit
MARTA LÓPEZ-LUACES (Spania)
Marta López-Luaces s-a născut pe data de 14 iunie 1964 în La Coruna. Din anul 1979 trăieşte la New York. Actualmente este profesor la Montclair State University din New Jersey.
Traduce în mod curent din engleză în spaniolă pentru reviste literare. Eseistica sa este dedicată în special literaturilor latino-americane contemporane.
Marta López-Luaces este codirector al revistei bilingve (spaniolă-engleză) Galerna care apare în S.U.A.
Bibliografie lirică: Distanţe şi exiluri, Red. International del Libro, Santiago de Chile, 1998; Memoria unui gol, Pen Press, New York, 2000; Accent magic, San Marco, Italia, 2002; Limbile călătorului, Huerga y Fierro, Madrid, 2005.
Taina zeiţelor
„Taina zeiţelor
poate fi întâlnită
în graiul oamenilor.“ (H.D.)
Cheia
nu stă în taină
ci în întâlnirea
profetului
cu propria-i limbă.
Vedea-vei cuvintele
şi te vei împăca.
Vei cere
şi ţi se va da.
OLEXIY DOVGYI (Ucraina)
Olexiy Dovgyi s-a născut pe data de 8 august 1929, în familia unor ţărani, în satul Gorodişke, regiunea Cernihiv. Şi-a început activitatea în districtul Ustinivsk (Kirovograd) ca şofer de tractor, şofer de combină pentru recoltat cereale, profesor şi instructor la Colegiul de mecanizare. Ulterior a lucrat ca redactor la ziarul regional Cernihiv. În perioada 1964-1967 a făcut parte din redacţiile editurilor Dnipro, Molod, Muzicina Ukraina şi Ranok. Este laureat al mai multor premii regionale şi naţionale. Selecţii din lirica sa au fost traduse în engleză, rusă, bielorusă, macedoneană, georgiană, română etc.
Bibliografie lirică (selectiv): Pământul cântă, Kiev, 1961; „Kereslo“, Kiev, 1966; Roua de pe stâncă, Kiev, 1969; Cioplitorii în lemn, Kiev, 1971; Hambarul, Kiev, 1972; Cântăreţii, Kiev, 1973; Respiraţia mărului, Kiev, 1974; Septembrie, Kiev, 1975; Culoarea flăcării, Kiev, 1977; Puterea soarelui, Kiev, 1982; Vremea crinilor din vale, Kiev, 1982; Familia, Kiev, 1985; O vază cu trandafiri, Kiev, 1989; Muzica unei albine, Kiev, 1989; Zenitul, Kiev, 1991; Atingerile fulgerului, Kiev, 1998; Cronica verde, Kiev, 2002; Seminţe cu ochii cerului, Kiev, 2002; Roze pentru soţia mea, Kiev, 2003 etc.
(Cei mai curaţi muguri…)
Cei mai curaţi muguri ai primăverii îşi încep
Calea lor acolo unde începe fiinţa.
Acolo, în adâncul virgin, precum pruncul
Palpită sevele care vindecă orice.
Timpul le preface în flori.
Ele întineresc pământul care alăptează gândul.
Prietene, simţi înlăuntru-ţi,
În fiece lujer, în inima fiecărei făpturi
Firul rebel şi firav
Al unui nou tutun s-a născut.
Nu îl frânge cu o atingere nepăsătoare.
Ci binecuvântează-l fiindcă trăieşte.
El este sublim şi-i mult mai puternic decât creaţia ta.
URSULA KOZIOL (Polonia)
Ursula Koziol (Ursula Kazimiera Koziol-Przybylak) s-a născut pe data de 26 iunie 1931 în Rakówka. A publicat mai multe romane, piese de teatru şi volume de traduceri (printre care şi Poezii alese de Eugenio Montale). Ursula Koziol este laureată a mai multor premii şi distincţii naţionale şi internaţionale printre care amintim: Premiul Literar Koscielski-Stiftung (Geneve, 1969); Ordinul Înalt Comandor (Polonia, 1997); Premiul Literar al PEN-Clubului Polonez (1998); Premiul pentru Cultură Schlesien (Marele Premiu al landului Niedersachsen, Germania, 1998); Premiul Enchendorff (Wangen, Germania, 2002) etc. Din anul 2003 este Doctor honoris causa al Universităţii din Wroclaw.
Bibliografie lirică (selectiv): Zaruri de cauciuc, Editura Ossolineum, Wroclaw, 1957; În ritmul rădăcinilor, Editura Ossolineum, Wroclaw, 1963; Dâră şi rază, Editura LSW, Varşovia, 1965; Act de prezenţă, Editura LSW, Varşovia, 1967; Poezii alese, Editura LSW, Varşovia, 1969; În ritmul soarelui, Editura WL, Krakovia, 1974; Bocet, Editura WL, Krakovia, 1989; Există cuvinte, Wydawnictwo Dolnoslc, 1994; Marea pauză, Wydawnictwo Dolnoœlc, 1996; În stare lichidă, Editura WL, Krakovia, 1998; Stări neaşteptate, Editura PIW, Varşovia, 1999; Suplicii, Editura WL, Krakovia, 2005 etc.
(De la o vreme încoace…)
De la o vreme încoace
O bătrână doamnă
Se îndreaptă spre mine pe cocoaşe de nouri.
A aruncat un pieptene peste umărul meu
pentru ca pădurea s-o ţină în loc
A aruncat o oglindă peste umărul meu
pentru ca apele s-o oprească
Dar de fiecare dată e mai aproape şi mai aproape
Şi câteodată îmi apare în vise.
Ne salutăm de departe una pe alta
Ea mă priveşte rece în ochi –
Nu ne cunoaştem.
Sub piele
Încă mai simt prezenţa unei tinere
(Obişnuiam să culegem împreună violete şi calendule
Numeroase lune
Sărutam un băiat
De câte ori zorii nu ne-au prins dansând)
Ea rămâne în urmă nedorind să plece
Căutând pretexte ca să trăiască încă alături de mine
De aceea degetele mele
Îşi ţin respiraţia în apropierea degetelor unui bărbat
Iar privirea cuiva face ca fâlfâitul
Păsărilor să se înalţe iute deasupra mea.
PHILIP MEERSMAN (Belgia)
Philip Meersman s-a născut pe data de 5 mai 1971 la Sint-Niklas, Belgia. Este licenţiat al Facultăţii de Drept (1992). Din 2005 urmează cursurile Universităţii din Bruxelles unde este înscris la masterat în Ştiinţe Educaţionale pentru Adulţi. Lucrează ca funcţionar civil la Departamentul Flamand de Afaceri Externe. Este iniţiatorul unor proiecte culturale pe web & net şi al unor proiecte culturale în mari oraşe belgiene şi din Olanda (expoziţii de pictură itinerante, prezentări grafice interactive etc.). Este coorganizator al festivalurilor poetice internaţionale din Flandra. A participat la diverse festivaluri poetice din Belgia, Olanda, R. Macedonia etc. Selecţii din lirica sa au apărut în mai multe limbi.
Bibliografie lirică: Scrisoare postumă către mine (1989); Ochii ludici îşi pierd capul (1999); Dosarele BG, partea I, 2003-2005 (2005); Sovanablues (2005).
Extaz
Extazul înseamnă
Să auzi fulgii de zăpadă
Micşorându-se
Albi jos
Privind ţintă
Câmpia stearpă
La un capăt al firului de telefon
Să vezi cerurile gri-albăstrui
Înnegrindu-se
Şi să adulmeci furtuna ameninţătoare.
Extazul înseamnă
Să auzi literele
Rostite de femei frânte şi de bărbaţi hodorogi,
Să auzi fluieratul păsărilor
Şi să vezi iarba crescând
Să te bucuri de soarele care răsare
Peste gunoiul terestru
Să zăreşti ceaţa
Şi să tragi cu urechea la gerul care se lasă.
Extazul înseamnă
Să stau liniştit
Într-o strâmtă mansardă
Numai cu mine
Cu totul izolat
Absolut
Singur.