Motto: „Statul român îşi va recăpăta credibilitatea şi va putea să devină un adevărat stat de drept numai când îşi va recunoaşte greşelile şi îşi va repara nedreptăţile. Nu cred că putem construi ceva trainic până când nu depăşim confuzia vinovată între victime şi călăi, între cei ce muncesc cinstit şi profitori, între cei cinstiţi şi cei necinstiţi”.                     
Traian Băsescu, Preşedintele României

   Deşi om în toată firea,  ins care a traversat  perioada stalinistă, deci care avea habar de ceea ce înseamnă delaţiunea la Securitate şi efectele ei, sursa Dobrescu devine şi un vajnic denunţător de copii. Aşa cum am spus, mai mulţi scriitori, profesori de meserie, aduceau în cenaclul literar elevi cu dragoste de literatură, cu talent literar. Pe aceşti dascăli de ispravă i-am pomenit cu drag într-un articol anterior.  Văzând că un astfel de tânăr a fost ispitit de un cenaclist vârstnic să scrie o poezie patriotardă, că posibilitatea de a-şi vedea numele tipărit într-o fiţuică anostă l-ar orbi, eu şi câţiva prieteni am hotărât să-i ferim pe cei mai tineri decât noi, să le îndrumăm lecturile discret. Chestiunea nu-i scapă lui Dobrescu!  După cum vedeţi şi din nota informativă de mai jos, canalia informează Securitatea despre influenţa pe care o aveam eu şi poetul Ion Popa Argeşanu asupra tinerilor. Într-un număr anterior am vorbit despre cum Dobrescu a denunţa-o pe Sorina Bâcă, pe atunci elevă, minoră. De data aceasta, canalia face statistici, anunţă Securitatea că doar trei tineri nu erau sub influenţa mea şi a lui Argeşanu. Lucru care era adevărat. Canalia nu-şi pune nicio secundă  problema că aceşti copii nevinovaţi  ar putea avea repercusiuni dramatice. Iată o ciripitură elocventă în acest sens: