Motto: „Statul român îşi va recăpăta credibilitatea şi va putea să devină un adevărat stat de drept numai când îşi va recunoaşte greşelile şi îşi va repara nedreptăţile. Nu cred că putem construi ceva trainic până când nu depăşim confuzia vinovată între victime şi călăi, între cei ce muncesc cinstit şi profitori, între cei cinstiţi şi cei necinstiţi”.                     
Traian Băsescu,
Preşedintele României

Dacă în delaţiunea anterioară Dobrescu le sugera securiştilor că poemele mele au luat la ochi Casa Poporului, în delaţiunea de faţă mă prezintă ca fiind un lăudăros, unul care face paradă de lecturile sale. Mă mai prezintă ca pe un veşnic nemulţumit în informarea de faţă şi un răzvrătit în altele, cărora le va veni rândul la publicare în viitor. Cei care mă cunosc destul de bine ştiu că scriu doar pentru a apăra virtuţile limbii române, că nu-mi doresc gloria, de orice fel ar fi ea, că am fost şi sunt nemulţumit de calitatea educaţiei şi învăţământului, de arbitrariul la care românii au fost şi sunt supuşi de toate regimurile care s-au perindat. Răzvrătit am fost şi sunt; nu am putut şi nu pot asista impasibil la degradarea lentă şi sigură a fiinţei româneşti. Protestele mele, făcute înainte de 1989 în cenaclul literar, erau mult mai ample şi mai coerente decât le prezenta Sursa Dobrescu în informările lui, pe care le înainta regulat Securităţii. Se pune întrebarea: de ce Sursa nu redă luările mele de poziţii în amploarea lor, pentru a dovedi că îşi face datoria de informator conştiincios? Să mă protejeze? Nicidecum! Explicaţia stă în această frază prezentă într-o notă informativă.