Motto:  Securitatea nu a existat.
    A existat doar o ţară cu prea multe lichele,
    În care cozile de topor
    Creşteau direct din copaci
              Adrian Alui Gheorghe

Supravegherea unei persoane trebuia să fie, dacă se putea, deplină. Informatorii erau plantaţi – sau formaţi – în toate mediile pe care un urmărit le frecventa. Cum era şi firesc, nefericiţii delatori nu-şi puteau suprima tendinţa de a fi şi subiectivi. Spre pildă, dacă le erai concurent pe linie profesională, acolo unde lucrai dimpreună cu ei, notele lor informative aveau o mai mare gravitate, altfel spus, aceştia îţi puneau în sarcină şi acţiuni imaginare, crezând că te pot scoate din concursul pentru o clasă de salarizare. Mi-am câştigat pâinea lucrând într-o unitate petrochimică, în mediu toxic, în hale supraîncălzite, adesea chiar sub cerul liber, pe arşiţe ori ger. Am prestat fel de fel de munci – am încărcat vagoane, am operat utilaje de mare complexitate, am condus pe linie profesională colectivităţi muncitoreşti.
Spre cinstea lor, informatorii din acest mediu, colegi de muncă grea, au făcut despre mine relatări convenţionale, care n-au determinat organele de Securitate să ia măsuri punitive împotriva mea. Mai nimic apăsător pentru mine; dimpotrivă, notele lor informative sunt adevărate caracterizări profesionale, conforme cu realitatea. Acum, când privesc mai puţin înainte, dar mai mult înapoi, citind aceste note sunt străbătut de o creştinească bucurie, văzând că am fost preţuit şi apărat de aceia alături de care mi-am trăit cea mai mare parte din viaţă.
Cu toate astea a existat o excepţie. Deh, nu se poate să fie totul desăvârşit! S-a găsit, totuşi, un coleg de serviciu care să mă prezinte în cele mai negre culori.