În anul 1951, Nicolae Labiş a cules, de la Constantin Hlihor, în vârstă de 64 de ani, din satul Baia, judeţul Suceva, povestea Lostriţa, cunoscută ca nume din literatura cultă, prin povestirea lui Vasile Voiculescu.
Povestea populară culeasă de Nicolae Labiş stă sub semnul destinului – uciderea tatălui de către fiu şi căsătoria acestuia (a fiului) cu mama sa. În folclorul românesc, povestea valorifică mitul greco-roman al incestului: Oedip, fiul lui Laius, îşi omoară tatăl şi se căsătoreşte cu mama sa, Iocasta.

La noi, tema incestului este prezentă în legende şi balade populare, implicând fraţi şi surori care vor să se căsătorească. Între acestea mai cunoscute sunt Soarele şi Luna şi Iovan Iorgovan.
De Soare, „de o frumuseţe strălucitoare”, s-au îndrăgostit fiicele oamenilor, după ce acesta s-a ridicat în ceruri. În legătură cu descrierea cerului, reamintim că „mama Soarelui era o babă rea, un fel de vrăjitoare divină, care a pedepsit pe fetele oamenilor îndrăgostite de Soare, după ce unele dintre ele s-au urcat la cer, ca să ajungă la Casa Soarelui şi să-i mărturisească fiecare dragostea sa”. Soarele însă „se îndrăgosteşte de una dintre surorile lui divine, pe care vrea s-o ia de soţie. E vorba despre legenda incestului fratern al Soarelui şi Lunii”, al „Soarelui şi Ilenei Cosânzene, sora Soarelui” (Romulus Vulcănescu, Mitologia română, 1985, p. 370).
Datorită încălcării de neiertat a moralei, fratele şi sora vor fi transformaţi în aştri cereşti care nu se vor mai întâlni niciodată, în Soare şi în Lună.