Biblioteca Judeţeană Argeş l-a primit cu braţele deschise, în ziua de 3 aprilie, pe scriitorul şi traducătorul macedonean Jordan Plevnes, autorul romanului A opta minune a lumii. Jordan Plevnes a venit însoţit de personalităţi din zona culturală şi diplomatică, între care Excelenţa Sa Ljupco Arsovski, ambasadorul Macedoniei la Bucureşti, împreună cu soţia, şi deputatul Liana Dumitrescu, vicepreşedinte al Asociaţiei Macedonenilor din România. La Piteşti, li s-au alăturat oficiali din administraţia locală şi judeţeană, traducătorul cărţii – prof. Nicolae Florentin Petrişor – şi editorul ei – Dan Iordăchescu.
Dincolo de discursurile conforme cu eticheta, cuceritoare a fost prezenţa lui Jordan Plevnes. Născut în 1953 în Macedonia, trăitor la Paris din 1988, ambasador el însuşi, la un moment dat, în ţara luminilor galante, remarcat ca dramaturg pe cinci continente şi răsplătit cu premii internaţionale pentru scenariile cu miez ascuţit, Jordan Plevnes scrie A opta minune a lumii direct în limba de adopţie, limba franceză. Şi o face cu toată flacăra fiinţei lui de macedonean patriot, pentru care lumea e încă prea mică spre a putea să încapă istoria frământată a neamului care l-a zămislit, un neam cu drapel, teritoriu, nume şi limbă contestate. Jordan Plevnes visează la o Macedonie ca o bijuterie, ca o piatră de preţ într-o montură fără fisură, o Macedonie a lacurilor, a frescelor şi-a construcţiilor de piatră, către care ochii celorlalte naţii să se întoarcă precum după soare şi stele.
A opta minune a lumii este o parabolă interesantă despre condiţia creatorului, a acelui creator damnat, care nu reuşeşte (şi motivele eşecului trebuie căutate deopotrivă în lume şi într-însul) să-şi transfere microuniversul – viziuni, strălucire, splendoare – în datele şi în tiparele materialităţii. Alexandru Simsar, meşter-constructor de faţade, îşi găseşte sfârşitul în 3,3 secunde, în cădere liberă, pe pavajul străzii Kurfurstendam, în faţa Bisericii „Amintirii” din Berlin. Cele 3,3 secunde au fulgerat, însă, cu intensitatea întregii vieţi de până atunci, fulgere orbitoare, înăuntrul cărora au reapărut, pe rând, „Biserica Balcanică a Iubirii”, „Moartea Europei” (construcţie din piatră transparentă), turnul de oseminte – „Crimele secolului 20”, „Casa Internaţională a Mizeriei”, „Muzeul Minciunii Politice din antichitate şi până în zilele noastre” şi, vârful miracolului, cel de-al optulea miracol – „Leagănul Lumii”. Această din urmă viziune, niciodată devenită construct omenesc, ar fi contribuit esenţial la regenerarea fundamentelor iubirii.
În ce mă priveşte, A opta minune a lumii vorbeşte despre spiritul Macedoniei din toate timpurile, încarnat astăzi în Jordan Plevnes. A opta minune a lumii – pare să spună autorul, cumva în surdină – ar putea fi Macedonia, descărnată de inutil şi de grosier, repusă în drepturi, reaşezată în temeinicii, frumoasă şi pură ca înviaţii din morţi.