Norocoasă zi de 13, fie el şi august (2007), la Curtea de Argeş. În cadrul Zilelor municipiului, lansare mare lansare la  No comment. Restaurant „crescut” pe locul casei lui Urmuz prin anii ’80, fapt confirmat prin placa de marmură – fostă albă – montată într-o laterală a clădirii. Protagonist – Dumitru Augustin Doman, autore al volumului Concetăţenii lui Urmuz (Editura MLR, 2007).  La intrare – doi „urmuzi” de carton (îmbrăcaţi la sacou bleu, cu cravată verde şi cărare pe mijloc – ca-n descrierea lui D.A.D.), indicând cu degetul locul lansării şi al fostei case Urmuz. Fără să urmăresc în mod special, am văzut 16 persoane oprindu-se şi citind „năzbâtia”.
Printre şi pe la mese (tot din marmură, ca şi placa), alături de „urmuzi” şi „domani” de carton (caricaturi făcute de  pictorul Aurel Gârjoabă), peste 50 de persoane, printre care figuri celebre, nume sonore: academicianul Gheorghe Păun, amfitrion cald şi hazliu, Aurel Gârjoabă, prieten al prozatorului şi autor al copertei volumului, Cristian Mitrofan, directorul casei de cultură, „artizan” al lansării, Marian Ghiţă, directorul bibliotecii orăşeneşti, Al. Th. Ionescu – scriitor cu acte, legendă a urbei, Jean Dumitraşcu – director al Centrului Cultural Piteşti şi coleg de redacţie la Argeş, Mihai Golescu, director al cotidianului Argeşul…
Al. Th. Ionescu, lovind două scrumiere din sticlă, face linişte. Ca să înceapă cântarea Victor şi Denisa Doman – copiii din dotarea prozatorului –, însoţiţi de o prietenă (Andreea Uţă); trei la două chitare.