Un concurs de literatură la Mizil mi-a sunat mai întâi straniu, ca dovadă că încă nu am scăpat de ideile preconcepute. Dar calitatea evenimentului cultural de la Mizil avea să mă spele de îndoieli şi să-mi spună că în orice loc din ţara asta se pot întâmpla lucruri memorabile. La urma-urmei, nici Păltinişul nu a fost, înainte de Noica, decât o staţiune de odihnă.
În fine, Concursul Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”, organizat excelent de Primăria oraşului Mizil, revista Fereastra şi Asociaţia culturală ce poartă numele soţiei lui Bacovia, în ziua de 1 octombrie, a fost, fără îndoială, un eveniment reuşit. Calitatea invitaţilor – Dan Puric, grupul muzical Amadeus, cântăreţii de folk –, discursurile lui Dan Puric, Gheorghe Neagu, Florentin Popescu şi al primarului Emil PROŞCAN au fost câteva dintre elementele care au dat coerenţă şi greutate evenimentului. S-au acordat treisprezece premii şi tot atâtea menţiuni. Creaţiile literare premiate au fost publicate în revista Fereastra, admirabil redactată de poetul Lucian MĂNĂILESCU, cel care a dus pe umerii şi nervii săi şi povara organizării evenimentului. Dacă Geo Bogza şi-ar putea rescrie tableta dedicată Mizilului, el ar transforma „locul în care nu se întâmplă nimic” în locul în care, de patru ani, se întâmplă ceva.

 Dan Piţa şi Fănuş Neagu prin telefon

În timpul manifestării, primarul i-a contactat telefonic pe doi dintre invitaţii de onoare care nu au putut să participe la eveniment: regizorul Dan Piţa şi scriitorul Fănuş Neagu. Cuplat la staţia de sunet, am putut să-l ascultăm pe Dan Piţa, care s-a arătat încrezător în tânăra generaţie de cineaşti, pentru că „ea poate face faţă contextului european. Dovadă sunt premiile importante luate de tinerii regizori. Avem forţe artistice, dar acestea nu pot lucra pentru că finanţările sunt slabe. Dar poate o lege pentru cinematografie va rezolva lucrurile”.
Prozatorul Fănuş Neagu ne-a vorbit din spitalul Elias, unde era sub perfuzie. Sala îl aplaudă şi el aude semnul încurajării şi al solidarităţii noastre. Îl ascultăm: „Înainte scriam cu un fir de viţă-de-vie. Aş pleca în Kuşadasî, oraşul trandafirilor, în Turcia. Şi aş mânca şi acolo pâine frământată de ţâţele femeilor, ca şi la tinereţe. Eu sunt din tavernele Orientului. Ţineţi bine vinul ca să-l bem când ne vom întâlni”.