Poporul român duce lipsă de demnitatea de a fi român. În această demnitate intră şi cultura. Pe mine mă miră când un primar se preocupă de respiraţia şi destinul cultural al oraşului său, pentru că asemenea manifestări sunt rare la noi. În jurul nostru, toţi se interesează de eficienţa economică. Ţara noastră este o pepinieră de genii, dar câmpul lor de manifestare este zero. Televiziunea este deschisă doar pentru mitocani. Iar dacă vrei să publici ceva,  ţi se umblă în idei. Mie aşa mi s-a întâmplat cu un interviu pe care l-am dat de curând unui ziar. M-au vândut pe tarabe sub un titlul care suna cam aşa: „Dan Puric despre Noica, sex şi securişti”…
Dar credeţi că numai în presă se întâmplă asemenea lucruri? În dramaturgia noastră este o neputinţă organică: se joacă abjecţii sexuale. Acum se scriu piese patologice, scandaloase, care, culmea, sunt premiate de critici. Ultimele filme româneşti sunt detestabile. Ne omorâm fiinţa şi valorile. Se vrea ca România să fie un gunoi. În cultură nu mai avem modele. Dar avem telenovele româneşti cretinoide. Jucând în ele, colegii mei se degradează. Am trecut din ghetoul comunist în cel al globalizării. Suntem tunşi european.
Dumneavoastră, tinerii, trebuie să creaţi România profundă. Trebuie să schimbaţi lucrurile. Literatura rusă era, într-o anumită vreme, în adormire. Până a venit Gogol. Un critic al lor a spus atunci: „S-a născut literatura rusă!” Dar ca să schimbi lucrurile trebuie să fii o conştiinţă. Altfel vei scrie o literatură de pahar.
Uitaţi-vă câtă conştiinţă există în televiziune. Pentru televiziune este important cum şi-au petrecut prostituatele măritate cu securişti vacanţa în Mauriţiu. Televiziunea e handicapată. Ieri se filmau pantofii unei curve. Păi, ţara e ruptă şi ei filmează pantofi! Noi suntem înconjuraţi de false valori. Tricolorul a ajuns pe chiloţi. Un alcoolic scrie în România literară că în istoria noastră nu există momente de demnitate. Poate că nici cei care au murit la Griviţa nu au avut demnitate… Ăştia nu cunosc decât istoria scurtă. „Vodafone, trăieşte-ţi clipa!”
Trebuie să refacem elita României şi să credem în valorile noastre. Ar trebui să scriem un poem despre prunul din curtea noastră. Dacă vom scrie un poem pentru mall vom fi terminaţi. Grădina noastră ne poate spune mai mult decât vilele cu etaj. Trebuie să fim normali. Dumneavoastră vedeţi cât de normali sunt oamenii politici, care şi-au construit vile impozante. Adevărate piramide! Ei intră în fiecare seară în coşciug. Ei se mumifică. Rămâneţi normali.
 
* Discurs rostit la Mizil, 1 octombrie 2010.