Pentru viaţa culturală bănăţeană, zilele 1-3 iunie au fost cele ale Colocviilor Naţionale Reflex. Ajunse la cea de-a X-a ediţie, colocviile s-au desfăşurat la Băile Herculane sub egida revistei Reflex şi a Consiliului Judeţean Caraş-Severin, reunind peste 50 de scriitori din toată ţara. Sebastian Frunzăverde, preşedintele Consiliului Judeţean, a avut, aici, un rol important.
Cele două conferinţe – Timpul şi vârstele scrisului şi Identitate regională, naţională, europeană, ale lui Cornel Ungureanu şi, respectiv, Mircea Martin, la care se adaugă recitalul poetic, au constituit punctele tari, de neuitat ale colocviilor. Fragmente din cele două colocvii, atât cât a putut creionul să reţină, vor fi redate în continuare.
Viaţa şi vârstele scrisului –
Cornel Ungureanu
A trăi începe să fie o emblematică fundamentală în momentul în care lumea începe să se schimbe foarte repede. În lumea de ieri, viaţa se desfăşura liniştit, ordonat. Dar după 1940 apar grupuri de creatori. Sunt generaţii precoce – Noica, Cioran, Ionescu. Odinioară oamenii visau să fie zei, azi visează să fie tineri. Înainte se visa o împlinire, o deplinătate, azi se pune accent pe ceea ce nu e terminat, pe ceea ce nu s-a fixat într-o formă. Nu mai avem modele, suntem în imediat şi fragmentar. În ’60 apar Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Cezar Baltag, care sunt nişte prezenţe! La Cluj apare Echinoxul. Un lider al lui este Ion Pop. Mircea Martin, Muşina, Manolescu înnoiesc literatura română.
Mircea Martin este un important portretist. El e greu de înţeles ca om de artă. „Critica înseamnă mai ales înţelegere. Ea nu e iubire, pentru că iubirea nu e înţelegere“, spune el în cartea „Singura critică“. Dar aceste lucruri nu sunt adevărate. Critica nu se distanţează de iubire. Tocmai starea de iubire creează un grup şi eficacitatea lui.