Ecourile vocii narative în romanul
Procesul-verbal de J. M. G. Le Clézio

A demonstra ceea ce Procesul-verbal a reprezentat pentru istoria literară, sub aspectul utilizării vocilor narative, este o încercare dificilă, cu atât mai mult cu cât criticii şi istoricii literari l-au considerat pe autorul său un romancier inclasificabil.
Le Clézio a dorit să-şi cucerească şi să-şi menţină o poziţie singulară în literatură, el însuşi recunoscând faptul că primul său roman trebuia să fie interpretat ca fiind unul „violent” şi „agresiv”.
 Autonomia sa faţă de romanul francez contemporan este reală, dar se manifestă mai puţin în plan textual şi mai mult în plan comportamental.
Chiar dacă scriitorul refuză să se integreze unui anumit grup de romancieri şi îşi mărturiseşte dorinţa de a realiza un roman original („Doream să vorbesc mai tare decât ceilalţi”, J. M. G. Le Clézio în Magazine litteraire, n. 362, p. 30), opera sa ne detemină să luăm în considerare trei mişcări literare, în funcţie de care trebuie să o situăm în ierarhia valorică a romanului francez contemporan. Este vorba de Noul Roman, de OULIPO şi de scriitura textuală a scriitorilor grupaţi în jurul revistei Tel Quel. Premiul Renaudot, primit în anul 1963 pentru romanul Procesul-verbal, ne prezintă un tânăr iconoclast care se înscrie în tendinţele Noului Roman. Procesul-verbal are, fără îndoială, multe afinităţi cu Noul Roman şi cu Noul Nou Roman, iar Jean Ricardou îl situează pe Le Clézio, în studiul intitulat Noul Roman, în mijlocul acestei mişcări.
În primele sale romane, Le Clézio doreşte să tulbure convenţiile literare, el însuşi afirmând că prima sa tentativă a fost de natură agresivă.
În Procesul-verbal se manifestă din plin refuzul psihologiei, al artificiului literar, sub semnul afirmării libertăţii absolute a scriiturii, al simplificării intrigii, al abolirii timpului şi al intenţiei de a nu înscrie romanul într-un timp şi spaţiu determinate. Astfel, timpul devine circular, pentru că nu se poate stabili o ordine cronologică a evenimentelor; timpul naraţiunii bulversează arhitectura Procesului-verbal afectând astfel liniaritatea şi continuitatea intrigii, în spiritul tehnicilor narative utilizate de noii romancieri.