Nu vă grăbiţi!

Dacă din castelul Elsinor se poate vedea o cămilă pe cer, nu oricui îi este dat să vadă cum Danemarca a căzut din ţâţâni, cum istoria a căzut din balamale şi cum timpul s-a rupt şi el din ţâţânile sale! Fundamentul teoretic şi practic al acestor bulversări este crima! Crimele! Ţelul acestor crime – sau rostul lor, dacă vreţi! – este fericirea!..
Mai la vale, în Spania, cu cât cavalerul cu lighean pe cap, Don Quijote, se bate mai vârtos pentru fericirea poporenilor, cu atât pare mai idiot! Combustia care îl determină să pună lumea în ţâţâni şi să intronizeze binele pe pământ îi vine din cărţi! De acolo de unde poate veni şi nebunia prinţului Hamlet, cel trecut pe la universităţile germane! Dar dacă fiul regelui danez îşi avertizează prietenii şi puţinii săi oameni de încredere că uneori s-ar putea să li se pară că e sărit din ţâţâni, Don Quijote n-are nici cel mai mic dubiu asupra sănătăţii sale mintale!
Mai la vale, şi mai la răsărit de soare, în ţara încă nenăscutului Făt Frumos, o nebunie lirică pare să se fi lăţit peste zilele şi nopţile împăratului şi împărătesei ce aşteptau să le vină pe lume un prunc: ei aud cum pruncul spune din burta împărătesei că nu vrea să se nască dacă nu i se promite că va fi lăsat să plece în ţara tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte! Oare să audă împăratul şi împărăteasa ceva ce doar nişte urechi înnebunite pot auzi – în aşteptarea unei odrasle de mult timp dorite, sau, într-adevăr, pruncul încă nenăscut vorbeşte în burta mamei sale ceva ce doar un copil nebun ar putea vorbi?! Făt Frumos, cel aşteptat cu dulceaţă, şi-a pierdut minţile stând atâţia ani îndelungaţi în sămânţa părinţilor săi?