Deşi autoarea Laura Bădescu mărturiseşte undeva la începutul cercetării sale că n-a intenţionat un studiu comparativ propriu-zis între cele două culturi naţionale, în volumul său Epistola în literatura medievală portugheză (Editura Paralela 45, Piteşti, 2007) ea reuşeşte să evidenţieze valenţele literare ale inserturilor epistolare ascunse  sub mărcile exterioare convenţionale ale literaturii – mizând chiar pe arhitectura analogică dintre cele două spaţii spirituale şi asumându-şi  totodată obligativitatea intrinsecă de a respecta trăsăturile distinctive ale celor două culturi. Fără să urmărească steril metoda de cercetare, ilustrează o idee explicită, preluată din Cruz Coelho: „metoda cea mai clară pentru definirea originalităţii unei literaturi naţionale o constituie compararea ei cu alte literaturi naţionale. Aproape toate elementele care compun o literatură le vom întâlni într-un mod general şi într-un dozaj diferit în alte literaturi. Astfel, fiecare literatură ar fi o variantă a unui arhetip pe cere putem să-l alcătuim din trăsăturile comune ale tuturor literaturilor. Literatura universală şi literatura naţională, concepte complementare, se traduc, în realitatea istorică printr-un sistem de vase comunicante, în care fiecare unitate primeşte şi transmite”.