Direcţia în care merge societatea noastră e greu de stabilit sau întrevăzut; ştim doar că mergem cu o viteză accelerată, care este ritmul societăţii de azi, iar analizele cantitative nu-şi mai găsesc eficacitatea. Fluxuri migratorii, care par să scape din mâini, într-o lume în care persoana umană este mai controlată ca niciodată. Invazie de mărfuri la preţuri derizorii, cu efecte economice incalculabile. Dezechilibre ambientale care devin tot mai ameninţătoare. Lipsa tutelei drepturilor umane în numeroase colţuri ale lumii. Tehnologie şi cercetare în ritm accelerat, completate de impotenţa politicii şi a eticii în faţa noilor descoperiri. Iată câteva din aspectele ce ridică semne de îngrijorare, aspecte enunţate fugitiv şi fără vreo ordine sau pretenţie exaustivă.
După sociologul Zygmunt Bauman, formele tradiţionale care au modelat viaţa socială şi culturală, care au informat instituţiile politice şi economice, s-au lichefiat. Trăim într-un context de continue schimbări. Pentru Arjun Appadurai, mobilitatea persoanelor, datorată necesitaţii sau alegerilor profesionale, şi mobilitatea emigraţiei, legată de dezvoltarea mass-media, dizolvă punctele de stabilitate ce existau cândva şi dezarticulează identităţile tradiţionale. Iată de ce aceştia doi vorbesc de o modernitate „lichidă” şi de o modernitate „pulverizată”. Mulţi se întreabă: încotro ne îndreptăm?
E clar că, în aceste condiţii, nu mai sunt suficiente abordări cantitative ale fenomenelor sociale, ci şi unele pregnant calitative. Societatea în care trăim devine tot mai complexă. Din anii ’80 încoace, asistăm la alte provocări serioase, precum globalizarea, iar mai recent cosmopolitismul, datorat în special migraţiilor. Aceste aspecte încep să privească direct structurile de bază ale societăţii, în termeni de convieţuire, ajungând să-şi pună amprenta uneori chiar pe libertatea interioară a singurei persoane.