Întreaga operă a lui Octavian Paler poate fi considerată un jurnal perpetuu care dă la iveală cititorului personalitatea scriitorului animat de dorinţa de a se cunoaşte pe sine în profunzime. Fiind un romantic, el se dovedeşte un călător tenace, înzestrat cu puterea parcurgerii unor spaţii imense fără să acuze şocul depăşirii graniţelor dintre civilizaţii.
Paler „recidivează” în registrul diaristic cu Aventuri solitare (Editura Albatros, Bucureşti, 1996). Volumul (229 pagini) este structurat în trei secvenţe simetric distribuite: Jurnal la mare, Contrajurnal la mare şi Jurnal american.
Prima parte, Jurnal la mare, însumează reflecţiile autorului despre antichitatea greacă, pe fondul trăirilor intime şi al impresiilor difuze din timpul unui sejur estival. Fiind fascinat de spiritualitatea antică, autorul insistă în prezentarea unor situaţii dilematice. Astfel, „povestea” legării lui Ulise de catarg o consideră „o minciună simpatică”. În concepţia lui Paler, inteligenţa şi lipsa de caracter se împletesc surprinzător în personalitatea lui Ulise care a avut ideea de a se lega de catarg înainte de a trece prin dreptul insulei sirenelor, iar corăbierii săi să-şi astupe urechile cu ceară. Viclenia acestuia trece drept înţelepciune, permiţînd navigatorilor să treacă liniştiţi pe lângă insula de unde sirenele răspândeau o „dulce teroare” în Mediterană prin glasul lor ademenitor.